Dunele miscatoare din parcul Slowinski, Pomerania
O alta rezervatie Unesco despre care am aflat pe traseu ( in general plecam fara o directie anume, fara un plan si prin deductie logica si fara vreo documentare initiala, ramanad toate la inspiratia de moment, la voia intamplarii sau la “primim ce ni se daruieste”) este cea a parcului Slowinski, cu dune de nisip miscatoare, paduri de pin, lacuri si mlastini.
Nu mai vazusem dune de nisip decat la televizor, asa incat, fiind in drumul nostru spre Germania am decis sa le facem o inspectie. Ne-am oprit la Leda – Rabka. Am parcat masina pe undeva ( nu ma tin minte unde, probabil ca am gasit noi ceva pe undeva) si am spus ca sa scutim banii de trenulet pana la dune si sa mergem pe jos. Lung drumul – 5km, dar frumos, printr-o padure de pini, tot pe dune de nisip, dar acoperite de vegetatie.
Greul adevarat a inceput cand am ajuns la locul in care incepe nisipul, adica duna. Se urca greu pe nisip, toti se descalta si munca incepe. Pas cu pas, privesti in sus si vezi oameni fericiti si mai faci o serie de pasi. Nisipul este cald la suprafata si rece daca apesi mai tare pe el. In jurul tau oamenii fac lucruri la care nu te astepti: se rostogolesc prin nisip, alearga la vale, unii pur si simplu stateau si contemplau, altii presarau nisipul printre degete. Cand te vezi in varful dunei se schimba toata perspectiva. Vezi o mare de nisip frumos dantelat, pasii oamenilor se vad un timp limitat pentru ca vantul niveleaza iarasi nisipul. Mersul cu picioarele goale, prin nisipul atat de fin, senzatia vantului care te invaluie fara sa te doboare, padurea de pini, albastrul marii, creeaza o senzatie noua si complexa. Lacurile nu mi s-au parut fascinante, nici marea in sine. In schimb alergatul in jos pe dune iti da o senzatie de zbor, uiti cat de greu ai urcat, alergi pe duna si iti asumi sa mai urci o data si sa repeti zborul. E ceva absolut unic. Nisipul amortizeaza salturile intr-un mod specific. Nu stiu sa descriu in cuvinte, dar e ceva ce a invins sedentarismul meu. La intoarcere insa am clacat si am luat trenuletul. Cred ca a fost 5zl de fiecare
Am citit pe un panou de prezentare despre povestea dunelor care se misca daca vantul bate cu mai mult de 18km/h si se misca cu 3 pana la 10 m pe an. Dunele ajung la peste 40 de metri inaltime, peisajul este de neuitat. Ceea ce m-a cutremurat era faptul ca inghitea padurea.
Informatii practice:
Parcarea costa in jur de 5-6 zl/zi mai multe amanunte aici
Intrarea in sit : 6 zl/zi/ pers alte tipuri de bilete aici
Fotografierea cu telefonul etc este permisa pe traseele marcate. Pentru fotografia cu scop comercial exista o lista de preturi
De la prietena mea Ema am aflat si niste ponturi pentru mancat in zona, 2 locatii de un farmec aparte
- Palatul Poraj cu bucatarie traditionala poloneza din care ne recomanda supa de nuci si porcul cu sos de prune.
- Restaurantul Gourmet 1906 (Ciekocinko palace) intr-un hotel de 5 stele meniu traditional polonez reinventat cu influiente frantuzesti si englezesti. Un meniu degustare cu 3 feluri se duce de 100zl. Atentie la bauturi care incarca mult nota de plata
