21 octombrie 95

Dragilor dragi de acasă,
Nu vă puteți imagina ce bucurie mi-a făcut scrisoarea voastră colectivă. Am citit totul, cu sufletul la gură. Cu germana mă descurc mai bine. În conversațiile de zi cu zi fac foarte ușor față, dar la seminarii se folosesc multe cuvinte speciale și nu înțeleg tot și atunci sunt destul de necăjită.
Acum sunt în Buch lângă Koplinz.
Tocmai am vorbit cu doamna Zimmer. Mâine îi fac o vizită. Mi-a spus că pot rămâne mai multe zile. Inițial mă gândeam că va veni să mă ia cu mașina de aici. Este destul de aproape de Idar-Oberstein, dar nu există nicio legătură directă, mai ales duminica. Totuși nu a mai fost nevoie, căci o recentă cunoștință de aici, va merge cu mine cu mașina până în Mainz și de acolo voi lua trenul.
La voi este deja 10:30 seara, iar eu sunt obosită. Am participat la o întâlnire anuală a organizației care mă finanțează. Ore și ore de discuții, probleme interne, programarea acțiunilor viitoare, alegerea președintelui în noul an, discutarea acțiunilor ce au avut loc, prezentarea activității de până acum.
22 octombrie. Am o aflat multe despre modul lor de a se organiza, ordonat și minuțios. Fiecare a primit din timp o planificare a temelor ce vor fi dezbătute și câte un material legat de aceste teme, pentru a forma deja o părere. La începutul adunării s-a dezbătut ordinea de zi, s-au adăugat noi puncte. Adunarea a avut un mediator, diferit de conducător, care a observat pe toți cei ce doreau să spună ceva, îi nota în ordine pe o foaie de hârtie și le dădea cuvântul când le venea rândul. Din când în când, mediatorul trăgea concluzii. Foarte ordonată și disciplinată discuția. Azi dimineață, s-a discutat noul moto. Mi-au plăcut discuțiile acestea extrem de civilizate și modul lor minuțios de a se preocupa de amănunte. Aseară am reușit și eu să povestesc câte ceva despre România până la 2:00 noaptea. Am răspuns la întrebările a doi dintre ei. Ceilalți nu au mai rezistat. Unul din fostul DDR, cel care a fost mediatorul acestei adunări și altul ce a fost în guvern sau cam așa ceva. Căci a povestit multe despre președinți comisiei internaționale
Toti spun că vorbesc bine germană, dar eu știu că fac o mie și una de greșeli iar topica este încă o catastrofă.
Într-un sfert de oră pleacă trenul meu spre Doamna Zimmer. M-a invitat să rămân mai mult acolo. Oricum în această noapte voi rămâne acolo.
Deși am reducere 50% pe trenuri, mi se pare destul de scump totul. Cred că vacanța mea în Idar și Dusseldorf o să mă costă mai mult de 100 de mărci. În ultima vreme am cam cheltuit, căci am fost cu Christoph în excursii și la cinematograf și a trebuit să îmi plătesc singură. În afară de aceasta, mi-am mai cumpărat o cremă de 20 de mărci, căci (să nu vă speriați) am căzut cu bicicleta și am avut probleme cu glezna dreaptă. Am fost la un drăguț de doctor, după două zile și el mi- a dat un tratament homeopatic cu arnică și această cremă din plante. A doua zi mi s-a desumflat glezna. Dureri mai am doar când ating glezna. La mers nu am nimic. Cam asta a fost aventura mea..
În Buch, unde a fost adunarea, mi-am încântat inima, cunoscând noi oameni deosebiți. Mi-am făcut o nouă prietenă, Beate, în Mainz și o doamnă în vârstă Ewis, ce are probleme cu mersul, dar este o minunată. Mereu povestesc sau pomenesc despre Tati, căci oamenii aceștia au multe în comun cu el.
După cum tocmai ați aflat, în Freiburg am fost la cinema. Spre totală mea surpriză, într-un cinematograf mare se aflau alte trei mici și încă unul cred că mai mare. Cel în care am fost eu avea șase rânduri a câte opt scaune. În total cam cât camera mea. De efecte speciale nu mai spun nimic. Sonorul era quadraphonic. Parca erai și tu în film. Filmul “înainte de ploaie” este un film macedonean. Culmea este că germană mea a funcționat.
Da! este ora 24:00 ora României. Sunt la Margo, în sânul lui Avram. La început, pe drum spre Idar am avut emoții. Mă simțeam ciudat. Azi e duminică și foarte mulți oameni, mai ales in Idar Oberstein, erau extrem de eleganți. În capul meu se crease o distanță mai ales că Margo îmi vorbea cu dumneavoastră. În fine, ne am întâlnit. Inițial am vrut să o rog să vină să mă ia, căci nu existau legături între Buch și Idar, dar până la urmă mi s-a ivit ocazia să merg cu Beate până la Mainz, iar de acolo am luat trenul. Deci, am căutat o mulțime, în Idar, lângă gară, un telefon cu fise. Toate cu cartelă. Într-un final, am întrebat câteva persoane și am reușit să sun că am ajuns. Stabilisem să sun din gară și vine să mă ia cu mașina. Eram foarte stingherită. La Margo se aflau Ștefi, Filip și micuța Elisa. Pe drum,ne- am oprit și Margo a cumpărat prăjituri. Acasă ne-am pregătit să luăm împreună ceaiul. La parter este o locuință pe care o închiriază. Acum nu locuiește nimeni aici stau eu. Mi se pare absolut deosebit. Deci, până să luăm ceaiul, mă simțeam foarte stingherită. Înainte să vină toți am rugat o pe Margo să nu-mi mai vorbească cu dumneavoastră. Și ea mea a zis să îi spun Margo și să fim bune prietene. Oma m-a luat în brațe și m-a pupat. Ștefi este foarte tăcută și încă mai este tristă din cauza morții Catalinei. Și obosită. După ceai, am dus o pe Ștegfi cu mașina la ea acasă. Fusese aici în vacanță. Philip este clasa întâia și a avut două săptămâni vacanță. Pe drumul de întoarcere am vorbit mult cu Margo. Mâine este prima ei zi de muncă la noul serviciu. Secretară la un doctor. Claudia nu este aici, nu are timp să ne viziteze, dar poate o vizităm noi. Margo a spus că ea mă ține bucuroasă și trei săptămâni aici, dar mai mult de miercuri nu pot sta. Mă așteaptă și Alexandra. Dieter mi-a scurtat cu cinci zile vacanța, ceea ce nu îmi place. Cert este că aici, la Margot, mă simt foarte bine. I- am dăruit două farfurioare, un set de diapozitive și o casetă cu Gheorghe Zamfir, iar pentru Oma am pregătitul ulciorașul. La Alexandra duc o sticlă de vin doar.
Și iar îmi vine să spun că oamenii aici sunt altfel. Și prietenoși, și au răbdare, și iubitori.
23 octombrie. Azi m-am plimbat prin Idar și am văzut muzeul (cel mic). Fermecător. Sunt destul de obosită. Margo nu este acasă, Oma m’a invitat dimineață la ea. Acum a venit din nou, dar i-am spus că trebuie să mă mai odihnesc puțin. Sunt curioasă ce a făcut Margo azi la serviciu, dacă îi place.
24 octombrie. Margo a avut o zi plăcută la servici. Seara am cinat la Oma, iar apoi am vizitat cu Margo Ruinele și am băut un pahar de vin nou. Mereu îmi spune că ar trebui să stau mai mult, că ar vrea să îmi arate mult mai multe, să mă ducă la prietenele ei, însă mă așteaptă și Alexandra. Aici mă simt minunat. Îmi pare rău că nu o văd pe Claudia. Poate azi după amiază. Oma este tristă, dar nu știu de ce. Mă înțeleg foarte bine cu ea.
O să vă trimit o scrisoare mai scurtă, dar mai repede.
Cu multă dragoste și dor, Cristiana
PS. Alec, lenesule, Ce mai faci? Ce face Elena? ați reușit să faceți ceva cu calculatorul în afară de jocuri?