Ieri am decis să mă las la voia întâmplării. Asta, după orele petrecute să încarc prin mall în Timișoara, respectiv în parcările cu net din Austria, tot felul de Triposo de țări în care aș putea să ajung.

În concluzie, ieri, în loc de drumul pe care îl vroiam, am ajuns pe autostradă și am găsit o parcare liberă. Și dușul la fel de liber. Așa încât am făcut cel mai dulce duș. Apoi soarele ne-a uscat. Am ajuns la o destinație frumoasă, despre care nu știam nimic. Doar că era pe hartă ca reper pentru ceea ce vroiam sa vedem ulterior. Annaberg. Frumoasă prin localizare, într-o trecătoare. O biserică semeață, câteva case, mai multe pensiuni de familie și cam atât. A..un restaurant, pe marginea străzii. Vis a vis în parcare, mașini, tractoare..deh fiecare cu ce poate. Inedită era priveliștea din vârf de văi.  Maxim de inedit era toaleta. Cu panoramă. De pe buda vedeai tot peisajul printr-un perete de sticlă. Din păcate la acea oră nu mai era deschis. Aș fi făcut așa o investiție financiară.

Satul extrem de mic și totul în pantă a generat căutarea unei alte locații pentru dormit. Zis și făcut. Fiecare aplicație a generat un loc potrivit, despre care nu știam mare lucru. Unul ceva mai aproape și ar fi costat 6 euro pe noapte ( acceptabil date fiind înserarea și condițiile), celălalt părea la o distanță dublă față de primul, gratuit de la 16 la 9. Cum-necum, cred că am încurcat ordinea punctelor de interes și ne-am pomenit pe un drum sălbatic, cam ca tot ce este aici în zona, atât de sălbatec încât ne-a fugit un iepure în fața mașinii cam 200m. Am văzut, după foarte mulți ani, 3 cerbi sălbatici, adevărați, cu coarne și maaaari cât un cal. Ne-au simțit de departe și au alergat la marginea pădurii. Drum superb de altfel, prin chei, cu o apă limpede și bogată alături.

Am ajuns la Mariazell. Locul gratuit. Pesemne am pus-o prima în listă. În toată parcarea era o caravană. Și noi. Toalete funcționale, curate ( mai curat ca acasă :)) ). Am pregătit mașina de somn, au venit vecinii cu chef de vorbă. Austrieci. Am exersat ce mai țineam minte din limba germană. Încântător. Noapte liniștită total.

Dimineața: toaletele parțial închise pentru curățenie (chestie redundantă.. erau deja).. cu gentuța de toaletă, câinele și cam atât am luat-o în sus spre centru. Apucasem să citesc că acolo se află o minunată biserică, cea mai căutată de pelerini din Austria, că are o statuie din lemn a Fecioarei cu pruncul, făcătoare de minuni. Că de prin 1100 si ceva au început demersurile de construire a ei, prin 1243 a apărut biserica, iar altarul prin 1266. Inițial biserica era gotică, cu un singur turn de 90 m. După ce a fost distrusă de 2 ori de incendii, a fost refăcută, dar și schimbată, începând din 1644, vreo 43 de ani. Au fost adăugate încă 2 turnuri simetrice față de primul, a fost lungită si lățită, de data aceasta în stilul baroc. Au apărut încă 12 altare laterale, în fiecare existând un altar baroc si un confesional. Pelerinajele au început chiar din secolul 12, iar prin 1787, împăratul Josef al II-lea le-a interzis complet. Acum vin cam un milion de pelerini pe an.
Există 3 legende legate de biserică.

Prima este legata de un sfânt al lor, Magnus, care fusese trimis aici ca preot. Când drumul său a fost blocat de o stâncă, el a pus statuia Maicii Domnului pe care o avea cu el și s-a rugat, iar stânca s-a sfărîmat, lăsându-i drum liber. El a rămas în acel loc, a pus statuia pe un trunchi al unui arbore, a construit o chilie din lemn, în care a și trăit și a și slujit.
A doua legendă arată cum regele Moraviei cu soția au venit în pelerinaj aici, pentru a mulțumi pentru însănătoșire și au făcut prima biserică de piatră pe locul chiliei de lemn.
A treia legendă e legată de regele Ungariei Ludwig I, care, în semn de recunoștință pentru câștigarea unei bătălii în care erau inferiori numeric armatei turcești, a construit biserica gotică.

În fața mea, a apărut biserica despre care citisem.  Nu aveam ținută de biserică, dar m-am strecurat înăuntru. Am nimerit în timpul slujbei de dimineață. Moment încărcat. Biserica frumoasă. Puțin te distrage de la scopul ei inițial.

Am avut timp suficient de intrat pe rând în biserică, de observat liniștea dimineții, ritualul cafelei luate pe terase însorite, ritmul zilei, deschisul magazinelor de suveniruri și de obiecte religioase. Am reușit să ne încadrăm cu timpul perfect.

Apoi am plecat spre un lac descoperit pe GPS: Erlaufsee. Pe drum am descoperit ce înseamnă Billa la ei: un complet alt tip de magazin: calitate.

Mic dejun sănătos, luat pe malul lacului irezistibil. După cum tot irezistibilă a fost și apa lacului. Lacul și tot locul au o liniște aparte. Ceva ce te face să nu mai pleci. Păcălitoare apa ca temperatură, plăcută. Apă limpede, pești prietenoși, rațe la fel. Oamenii civilizați, liniștiți. Vorbit cu voce joasă, doar câteva râsete rar. Expiră timpul.

Alegem apoi altă destinație, o trecătoare. O vedem, nu trecem, alegem apoi alta. Dar pe drum intervin altele si ne pomenim iarăși în Mariazell și apoi la lac, pentru alt picnic.

Seară cu nori colorați, ploaie, aburi ce se ridică și multă multă liniște.