Ok! Recunosc, nu am fost niciodata buna la istorie, asta desi am avut o bunica profesoara de istorie si chiar asistenta a lui Nicolae Iorga. Nu s-a prea transmis prin telepatie chestia. E adevarat ca imi placea la nebunie sa o ascult cand imi povestea. In special despre Sadoveanu, Toparceanu, Teodoreanu, pe care ii intalnea pe strada in Iasi.
Calatoritul, pe langa multimea de peisaje, cunoastere la nivel vizual, fotografii, provocari de zi cu zi, m-a pus in fata unor intrebari evidente legate atat de istorie cat si de geografie. Doua materii pe care nu am stiut sa mi le apropiu in liceu. Istoria ma chinuia cu o multime de ani si de nume de morti, iar geografia nu era nici ea prea ofertanta…o multume de cifre, date si mult prea putin despre relief, natura. Le-am redescoperit pe rand ..prin « confruntari » directe.
Vreau sa scriu despre Malbork si despre Gdansk. Astea colcaie de istorie. Deci trebuie sa ma lamuresc si eu ce si cum. Nu ar fi frumos sa va aburesc sau doar sa iau de pe altii ceva articole. ( desi cred ca ar fi mai rapid)
Deci se pare ca istoria Poloniei este legata de cavalerii teutoni.
Teoretic Malbork este cel mai mare castel medieval din lume, cel putin ca suprafata. A fost construit de catre Cavalerii Teutoni. Suna foarte bine. Tot de ei m-am ciocnit acum o saptamana cand am vizitat Biserica Fortificata de la Harman, langa Brasov. Am luat un ghid si am primit lectie de istorie mult buna ca orice alta din scoala mea de demult.
Totusi cine si ce sunt acesti Cavaleri teutoni ? Am aflat de pe wiki ca erau imbracati cu niste mantii albe cu cruce neagra. Minunat. Se pare ca este un ordin infiintat in Acra.( « se pare » pentru ca in ziua de azi nu mai ai nici o certitudine legata de nimic)
Acra este un oras foarte vechi in Palestina, Israel. De fapt are proprietatea de a fi port si era un punct foarte interesant pe harta. Prin el se putea patrunde spre orasul Sfant : Ierusalim. Habar nu am de ce (inca) si Acra este considerat oras sfant( probabil era un loctiitor de oras sfant) . Cert e ca toata lumea vroia sa stapaneasca acest oras : Acra( Akka). Fiind foarte vechi a tot vazut schimbari de stapaniri : fenicieinii, egiptenii si evreii antici, apoi trece in perioada elenistica si in regatul evreiesc. Romanii nu raman insensibili si isi aloca si ei peste 400 de ani de stapanire, pana prin 395 era noastra cand vin peste ei califii arabi si vreo 600 de ani se simt bine in zona. Mulsulmanii, au facut ei ce au facut si au ocupat Africa de Nord, Egiptul, Palestia si Siria, dar au dat navala si in Spania, tara preponderent crestina la acea vreme. (oare de ce am senziatia ca se repeta istoria ?). Normanzii se straduiau sa preia controlul Siciliei, Pisa, Genova si Aragonul se luptau sa preia fortaretele islamice din Mallorca si Sardinia, ca sa alunge musulmanii de langa coastele Italiei si Spaniei. ( evident aceste tari nu existau la acea vreme) Romanii, asa cum ii stim, nu se consolasera cu pierderile. Ei ca ei, dar Papa se tot gandea cum sa recucereasca Ierusalimul. Vreme de cateva decenii, pe rand, papii tot cereau ajutor diverselor armate pentru a recuceri tara sfanta. Pelerinajele spre Ierusalim tot se faceau, dar musulmanii ii cam abuzau pe pelerinii crestini, chestie care nu prea placea nimanui, mai ales ca acum Europa era predominant crestina. Manipuland sensibilitatea legata de suferintele pelerinilor, Papa Urban al II-lea propune o cruciada pentru recucerirea Tarii Sfinte. Asta prin 1095. Fiind Papa mai baga si un « Deus vult ( Dumnezeu o doreste) » si o multime de promisiuni legate de ce ar putea sa se gaseasca in tara sfanta. Primii care pun botul au fost taranii din Franta. Papa visa o armata formata din cavaleri si militari, dar taranii, plictisti de munca agricola si imbatati de vise, alaturi de cavalerii de rang inferior, super ofticati ca sunt prea mici, evident fara pregatire militara corespunzatoare standaredelor vremii, alaturi de femei si copii, ca nici astea nu aveau chef sa ramana singure cu muncile si sa le fuga barbatii, cam la vreo 100.000 in total, se incoloneaza ei de la sine putere si pleaca spre taramul supralicitat. Pe drum proviziile se termina, preturile merindelor sunt imediat umflate cand vor sa cumpere si, de aici, incep conflicte cu localnicii. Alta solutie nu vad decat sa jefuiasca ungurii, care riposteaza, ca si bulgarii si chiar si armata bizantina. Cand au ajuns in Asia mica déjà conflictele intre cei ce supravietuiseara erau atat de amplificate, incat musulmanilor le-a fost super-simplu sa ii decimeze. Intre cei scoliti si ramasi la vatra au interpretat eronat a discursului papei si au avut ideea sa omoare evreii din Franta ca ei erau vinovati de crucificarea lui Iisus. Deci pun si ei mana pe arme si masacreaza cateva mii de evrei, pentru a se asigura ca primesc rasplata de la Dumnezeu ca au ucis necrestinii. Papa, isi pune mainile in cap, se roaga el si, in final, reuseste sa stranga o armata cu aristocrati, oameni mai rasariti. Cumva, cucereasc Antiohia si apoi Ierusalimul, cu multa varsare de sange si vai steaua tuturor.
Deci : avem pelerinii si cruciatii. Pelerinii cu gloria spirituala ca au facut drumul, etc, cruciatii cu chestii concrete si banoase (mai mult pentru altii decat pentru ei ). Dupa ce cucerira tot ce se putea pe acolo, primesc si cruciatii glorie : li se inmaneaza mantii si sunt impartiti : unii se vor ocupa de Temple ..devin Templieri, alti Ospitalieri – se ocupa de spitale si bolnavi, sunt de astia cu caritatea – li se va zice Ioaniti sau Cavaleri de Malta. Ce mai seamana cu Harry Potter cu impartirile astea.
In episodul doi, cand incep bataliile la greu cavalerii acestia cu rang religios aflar rapid solutia de imbinare a poruncii « sa nu ucizi » si a militariei si devin si militari. Prin orasul Acra se face un spital de campanie pentru pelerinii germani din Bremen si Lubeck( aia au martipan..credeam ca nu se imbolnavesc niciodata). Cei care se ocupau de spital sunt recunoscuti ca Ospitalieri, dar fiind germanici li se zice Teutoni si curand primesc si ei dezlegare la ucis si militarie. Li se duce Buhul ca sunt buni si pe la 1200 si un pic, ii cheama de urgenta regele Andrei al II-lea al Ungariei. Avea ceva propunere de afacere. Avea el o tara a Barsei, aia era ok, avea ceva aur si argint prin ea, dar avea o frontiera cam dubioasa, prin muntii carpati si de acolo mai navaleau periodic niste turci kipceak, zisi si cumani. Afacerea era cam asa : teutonii sa ia pamanturile in grija, sa exploateze ce vroiau ei , dar sa dea si regelui partea lui, sa faca fortificatii, dar de lemn si nu de piatra, sa apere frontierele si, desi regele zisese initial ca e nepopulata acea tara si ca e pt ei, aproape cand sa bata palma si-a amintit ca de fapt e populata de slavi si vlahi si astia sunt cam ortodoxi si teutonilor astora le revenea onoarea sa ii converteasca la catolicism. Merg cavalerii pe la tot felul de sate, aduc si ei intariri de la ei din tara si incalca conditiile regelui si fac fortificatii de piatra. Regele, tace si inghite , ca erau buni razboinici si tineau cumanii la distanta. Plictisti de prea mult bine, cavalerii astia incep sa cucereasca noi teritorii dincolo de hotarul Tarii Barsei, dar isi dau seama ca e interesant sa se puna bine si cu Papa si trec noile teritorii sub tutela directa a Papei (miza fiind suveranitatea) Regele afla, se uita in pahar, era déjà plin de la fortificatiile de piatra , acum si asta cu Papa… nasol mare. Se supara si ii alunga. Cum astia veneau din partea de jos a hartii, si acolo stiau ce e …se duc acum in sus …spre Polonia.
Sincronicitate : tocmai atunci are nevoie de ei un print Polonez care se tot necajea cu Prusii de la marea Baltica, aia paganii de se inchinau la soare. Cum proaspetii crestinati stiu ei ce e mai bine pentru toata lumea se gandeste printul asta sa faca binele cu forta, sa ii crestineze si sa le ia si pamanturile. Bate palma cu teutonii si astia se duc bucurosi sa mai masacreze la lume. Taie, spanzura, ard pe acolo .. cuceresc Prusia. Primesc ei un pamant intre Polonia si Prusia si daca tot au fost cvasi suverani in Ardeal, acum sunt decisi sa ii faca un stat al lor pe acel pamant.
Se apuca ei prin 1275 sa mestereasca la o fortificatie noua, la Marienburg. Fac ei acolo un fort asa cum stiau. Patru laturi cu patru turnulete si apoi un turn mare. Intre timp sunt iarasi tocmiti sa cucereasca un port strategic numit Gdansk. Se baga ei la treaba, cuceresc dar sunt nemultumiti de plata sau de neplata si se decid sa ramana orasul lor. Se cam supara cei din Gdansk, mai raman fara capete vreo 10.000 de oameni si se linistesc si se apuca sa invete germana. Mai cumpara un teriotoriu si treptat capata pamant de nu vezi cu calul. Vestile despre statul lor si cuceriri circula repede si marele lor maestru, care statea la Venetia, se decide sa mearga sa se alature Cavalerilor. Si ceasul batu 1309. Aterizeaza el la Marienburg ( vorba vine ca aterizeaza…inca nu se stia ce e aia) si vede ca nu incape. Asa incat, inspirati de filmul Antz, realizeaza cat de importanta este colaborarea si forta grupului, asculta cativa motivational speackers, celebri la acea vreme si uitati peste veacuri, se apuca si din razboinici devin constructori, fac extinderi de castele, colaboreaza cu minti luminate, fac incalzire in pardoseala, organizeaza lucrurile pe acolo, partea de grajduri si partea de castele, nu uita de necesarele curti interioare, locuri necesare pentru uneltiri. Muzeul pe care il puteti vedea acum, nu a fost prevazut atunci, dar poate vreun vizionar il avea in vedere.
Povestea mea se opreste cumva pe aici, pentru ca am vazut ca am luat nota de trecere si in definitiv, mai las si altuia gloria sa povesteasca ce au facut teutonii dupa ce au terminat cu Malborkul….