După aventura noastră din Poznan, ( nu mă întrebați unde am dormit atunci, probabil tot o benzinărie ceva) am ajuns, pe la vremea prânzului, în orașul Bydgoszcz. ( pronunție ). Evident nu știam chiar nimic despre oraș. În general ne orientăm după GPS și căutăm punctele de interes. Ne place să descoperim, și ne plac mult surprizele. Gps-ul ne-a dus pe undeva într-o parte a orașului, aproape de centrul vechi. După ce ne-am bucurat că am găsit un loc de parcare, am plecat pe o stradă, lungă și goală, cu niște case care semănau izbitor cu Lizeanu sau Lipscani. O căldură de ne venea să leșinăm pe stradă, nici umbră nu era prea multă. Am căutat rapid râul pe care îl văzusem pe hartă. O bucățică de parc, cu stropitoare cu vapori, ne-a salvat parțial. harta orașului este aici
Am văzut prima statuie în echilibru « Omul traversând răul », se află în paralel cu podul Mostowa, în apropierea unul fost grânar alb, acum muzeul Okregowe. Statuia se află acolo din 2004, ca un simbol la aderarea la UE, secretul ei este coborârea centrului de greutate sub firul pe care stă. Este realizată de Jerzy Kędziora.
Tot acolo se află și barja Lemara, ancorată pe malul apei. Construită în 1937, poate fi vizitată pentru 1 zl. Noi nu am onorat-o cu prezența, după cum nu am onorat nici hambarele-muzeu. Continuând plimbarea am ajuns astfel în centrul vechi , unde erau foarte puțini oameni. În centrul pieței mari – Stary Rynek – o toneta cu voluntari care împărțeau apă celor care își doreau așa ceva. Binecunoscuta fântână-eventai făcută cu o cisternă a pompierilor. Îmi pare rău că nu va pot povesti despre fațadele și casele din piața mare, dar căldura ne-a topit senzorii și tot ce căutam era răcoarea. Printr-o trecere printre case, am ajuns în apropierea unul canal al râului Brda, iar Blacky a reușit să se răcorească, spre invidia noastră. În spatele caselor frumos aliniate din piață centrală se află o zonă foarte boemă, cu desene murale încântătoare, cu răcoare și verdeață, și insula Mlynska.
Insula era la acea ora refugiul tuturor oamenilor, pe care îi găseai în iarbă, pe treptele ce duceau la apă sau chiar în apă. Mici hidrobiciclete sub toate formele și dimensiunile, pontoane, răcoarea apei, podul îndrăgostiților. Am asociat micile taxiuri-hidrobicicletă cu acest oraș. Mi-au plăcut foarte mult.
Canalul Bydgoszcz (Bromberger) este un canal navigabil, din care nu am văzut decât o mică parte. Este înființat în 1772-1775 ( pe acea vreme la noi nu se gândeau astfel de scheme) și leagă răul Vistula și răul Oder, are cam 24,5 km lungime și cam 9,5 m lățime.
Am admirat de pe insula clădirea Operei Noi. Prea multe nu am reușit să vedem. Orașul însă este unul foarte vechi, unde tot cavalerii teutoni și-au pus amprenta, iar o parte din prosperitatea lui a venit din Hambarele de grâu și din comerțul pe apă.
Am aflat despre oraș că este un centru al festivalurilor : de opera, de film animat, festival nautic, de artă percutiei, Campionatul mondial de trecut râul pe corzi elastice, Riviera muzicii ( se desfășura atunci în iulie-august), festivalul muzicii, festivalul de jazz prin octombrie-noiembrie, al avanpremierelor, a autorilor cu vedere cinematografică, a muzicii contemporane și a artelor vizuale. https://www.visitbydgoszcz.pl/en/what-s-on/annual-events
Veți observa, dacă va plimbați prin zona nouă a orașului, că pe blocuri sunt scrise mare de tot, la vedere pe la etajele superioare, numele străzii și numărul, sau chiar și numărul blocului, un mod ingenios de a te ajuta să te orientezi de departe.
În oraș există un muzeu foarte interesant, pe care o să îl vizităm dată viitoare : Exploseum. Un muzeu al explozibililor și armelor, secretele producției de nitroglicerină, catacombe de beton și ceva istorie din timpul celui de-al treilea Reich. Lunea este închis, deci nu mergeți degeaba până la periferia orașului, în rest vizită durează cel puțin 2 ore. Prețul este 12/10 pln fără ghid sau 20/15 pln cu ghid.
Tot din « descoperite în faza de documentare post excursie »: fântână Potopului (Fontanna Potop), este o fântână recent restaurată, statuile sunt din bronz, până la 6 metri intaltime, iar bazinul fântânii este din granit roșu. Fântâna a fost admirată din 1904 până în 1943, iar după război ww2 a rămas doar bazinul fântânii. Din 2004 a început procesul de refacere/repopulare a ei, apărând pe rând ursul, și apoi omul care se luptă cu șarpele, că până în 2014 să apară și piesă centrală. Unul dintre inițiatorii proiectului de restaurare, un faimos chirurg Zygmunt Mackiewicz, a fost răsplătit cu statuia sa ce privește fântână de pe o banca din apropiere, chiar după trecerea sa în neființă în 2015.
Din recomandările prietenei mele Samantha, în centrul vechi intrati în restaurantul Sowa pentru o salată și o înghețată de neuitat http://sowa-restauracja.pl/mostowa4/pl. nu ocoliți nici cafenelele șic de pe străduțele din oraș.
