Torun – splendida cetate gotică medievală

După ce am terminat scurta vizită în Bydgoszcz, sincer, nu aș fi terminat-o dacă nu ne termina căldura pe noi, am plecat să vedem Vistula în toată splendoarea ei.  Lângă un pod rămăsese un om împotmolit în nisip cu mașina, iar Mihai, bun cum e el,  nu a avut nevoie de prea multă limbă poloneză , că a sărit imediat și l-a remorcat pe om. A primit un bax de bere poloneză. Doar că nu mai era rece. Cu răcoarea Vistulei și cu soarele ce mai coborâse puțin, am mers spre Torun, despre care aflasem că este o cetate medievală, neatinsă de bombardamentele din 1945, unul dintre puținele orașe care au scăpat, și că predomina culoarea roșie a cărămidei și cam atât.
Orașul vechi este un oraș mai mult pietonal, ceea ce înseamnă că am reușit să lăsăm mașina pe undeva înafara zonei de interes și am plecat haihui pe stradă. Străzile sunt foarte plăcute, chiar drăguțe, cu condiția să te simți confortabil.  Acceași căldură topea oamenii că și în restul Poloniei. Înghețata părea cea mai bună armă de apărare. Sau fântânile de pe traseu.
Blacky a fost întâmpinat de cățelul Fafik, inițial s-a speriat de el, sau de pălăria pe care o ținea în dinți, apoi l-a cercetat cu interes, că în final să îl abandoneze asaltului turiștilor.
Nu a fost greu să descoperim Piața mare a orașului, casele frumoase, înalte, colorate, au un ceva specfic, cărămidă lăsată la vedere sau  ornamente din cărămidă, arcade aparente lungi. Deși sunt construite în epoci diferite sunt armonizate și foarte plăcute privirii. În piață, alături de copiii care aleargă prin fântâna-evantai, se amestecă și adulții, toți bucuroși de o scurtă răcorire.
Ceea ce am observat este că stema Torunului inculde și un înger protector apărut după războiul de 13 ani. De-a lungul timpului au păstrat brandul cu îngerul pe sigilii, steme și în toate chestiile oficiale. Îl putem vedea în orașul vechi pe diferite case, desupra porții Orașului Vechi, la Curtea lui Arthur.
Rătăcind pe străzi am dat de Casa lui Copernicus, ( lunea nu primește oaspeți, e zi de lucru sau de curățenie – el știe ce face, în rest zice că sunteți  bineveniți de la 10 până pe la 18, dar să îi dați portarului câte 22 zloți, dacă vreți să vedeți și casa lui și modelul Torunului medieval, doar casa 12 zloți, și doar modelul 14 zolti ). Copernicus este cel mai cunoscut fiu al Torunului, cel care a demontat egocentrismul pământului și l-a pus la rotit în jurul soarelui, prin 1530. Mai mult decât atât, a reusit să nu fie ars pe rug pentru ca a infirmat teoria Bisericii si a dat toate peste cap. Apoi s-au dumirit toți oamenii și au înființat o universitate cu numele lui Copernicus, din care au răsărit Copernicuși mai mici dar la fel de isteți. Au plasat în oraș o statuie a lui ( asta pe lângă nume de străzi, de turtă dulce și de tot felul de suveniruri) pe care au scris : „Nicolaus Copernicus, născut în Torun, care a mutat Pământul și a oprit Soarele și Stelele” – oameni simpatici oricum.
Torunul este orașul Turtei dulci, făcută după rețete din secolul 15, cu arome unice. http://kopernik.com.pl/en/129_0/produkt_torun_hearts.html. La tot pasul, vitrinele cu turtă dulce te seduc, adaugă calorii pe ține și scad banii din buzunar.
În centrul Pieții vechi este Primăria, construită în secolul 14 și care în urma războiului cu suedezii, în 1703, a fost serios avariată, acoperișul și ultimul etaj fiind refăcute, are un turn din care se poate admira priveliștea ( mai ales de când au fost interzise dronele în mediul urban) și tot în cadrul primăriei este Muzeul Departamental.
Există o legendă legată de primărie ( trebuiau să găsească și ei ceva interesant de zis – oricum nu am căzut pe spate) cum că Primăria este un fel de calendar (ca si cum noi nu am avea Castelul calendar – Castelul baronului Istvan Ugron de la Zau-de campie, jud Mures) : turnul reprezintă anul, turnulețele cele 4 anotimpuri ( ar trebui să dea jos cel puțin unul că nu pare că mai există patru anotimpuri pe nicăieri în lume), sălile mari, camerele și ferestrele reflectând lunile, săptămânile și zilele dintr-un an.  Mai mult decât atât, pe partea stângă cum stăm cu față la statuia lui Copernicus, se observă o fereastră stingheră care corespunde anului bisect. ( la Zau de Campie nu stiu daca au prevazut si fereastra in plus din anul bisect)  Muzeul din interiorul Primăriei propune o plimbare în istoria orașului, inclusiv cultura și comerțul legate de el. Se poate admira minunată Sala mare, parchetul incredibil și mobilă în lemn cum rar poți să vezi. Intrare în muzeu este în jur de 11 zl  – asta dacă vă este lene să urcați pe scări în turn, dacă nu va este greu și vreți să vedeți lumea de sus atunci veți da 17 zl, lunea nu va gândiți să vizitați că este închis, în schimb de marți până duminică este deschis de la 10 la 18.
Fațadele caselor te poartă printre epoci. Se remacă Casa de sub stea – Kamienica Pod Gwiazdą– că fiind una dintre cele mai frumoase din piață, în ea existând acum Muzeul de Artă a Orientului îndepărtat din Polonia. Se poate vizita de la 11 la 18, mai puțin lunea, în schimbul a 8 zl / 5 cu reducere.
Tot acolo se află și o fântână care ne-a atras magnetic. O versiune locală a Flautului fermecat, un tânăr desculț cu o vioara, iar pe bazin 12 broscuțe vrăjite. Se spune că o vrăjitoare a umplut orașul de broaște și că acel tânăr l-a scăpat de ele, seducându-le cu muzica și ducându-le în pădure. Pe acele vremuri comerțul cu picioare de broaște, atât de dragi italienilor nu era încă răspândit, tipul risipind bunătate de comoară natională în pădure. Totuși, în ciuda acestei scăpări de marketing, a fost omagiat și răsplătit cu o statuie, poate și cu altele după zvonurile locale.  Oricum, pe caniculă, tânărul (sau fântâna lui) atrage la fel de mult și oamenii, ca și pe broscuțe, dar mai ales copiii, apa este potabilă și rece. Eu am urmărit încântată reacțiile copiilor și oamenilor în preajma fântânii, iar aparatul meu foto nu a stat degeaba.
Plimbărica noastră prin Torun a inclus și vizitarea zidurilor medievale, a ieșirii din cetate ( are vreo 12 turnuri și multe porți de acces), dar pe căldură nu mai sunt așa de interesante. În schimb am apreciat mult espanada de pe malul Vistulei,care cobora până în apă, si dacă Vistula nu ar fi curs așa de puternic probabil că ar fi avut mulți doritori de un scăldat. Dacă am fi trecut podul cel mare am fi avut cea mai frumoasă priveliște asupra cetății Medievale, dar  noi ne-am retras grațios că să ne dăm voie să fim cu totul fermecați de Marlbork, cel mai mare castel medieval.