Gdansk - dragoste la prima vedere

Orice oraș pe care îl vezi pentru prima dată seara sau la apus, îți intră cumva în suflet. Gdansk este un astfel de oraș. Deși, sunt sigură că și dacă l-aș fi văzut prima dată ziua, tot la fel de tare mă îndrăgosteam de el. Este un oraș-port, vechi de prin secolul X, dar, cam că toate orașele Poloneze, a fost distrus în timpul celui de-al doilea război mondial și reconstuit 1 la 1. Fiecare stradă are farmecul ei, casele sunt înalte și înguste cum întâlnești în Olanda sau în Belgia.

Am ajuns seara când deja parcările erau la liber, am găsit un loc în apropierea centrului și am intrat în oraș că într-un loc de poveste. Cu fiecare pas eram iremediabil îndrăgostiți de el.

Există o arteră principala, Calea Regală ( Ulica Dluga) care leagă două Porți principale de intrare în Oraș ( Poarta verde și Poarta de aur ). Atmosfera de seară este una cu tumult turistic, tarabe cu tot felul de handmade-uri ( sau poate am prins noi un târg ceva), agitație de de oameni, doar puțin enervant, dar în definitiv, ești în centrul orașului și e normal să fie așa. Momentul în care reușești să faci abstracție de mișunatul haotic din jur și privești clădirile, cerul, lumina, se întâmplă acel declic magic. Intri în povestea locului, simți grandoarea, atenția la detalii și pe undeva vremelnicia celor care au comandat acele clădiri. Calea regală: fiecare fațada este diferită, ascunde legende, măriri și decăderi, afaceri prospere ale negustorilor, îți poți imagina povești întregi, intrigi și drame, fericiri și iluzii.

Pentru mine fericirea a început în momentul în care am trecut prin poarta verde și am găsit canalul Moltawei. Atmosfera a devenit alta, mai boemă, mai liberă. Mult tineret, mâncătorii la corturi pe un pod, ca un street-festival, o roată mare în care nu m-am dat, dar dată viitoare o să o fac, (Ambersky – 28 zl/18 zl pentru cei sub 1.40m – Program 11-22, vineri, sambata 11-24, duminicile 11-22) o macara din care se sarea legat în coardă. Intensă senzația. Unii țipă, unii se fac galbeni, unii nu zic nimic, dar toți, chiar toți când sunt eliberați sunt fericiți de parcă au intrat în borcanul cu fericire.  Pe latura opusă casele vechi ale canalului, un siloz mare cu o macara medievală  – Zuraw- cea mai veche din europa, trona în zona. Macaraua, din 1444, a suferit pe rand diverse restaurari. Pentru secolul ei, era o adevarata minune, putea sa ridice 4 tone pana la 11 metri asta datorita unor tambururi actionate de oameni ce alergau pe ele.

Am reluat plimbarea pe malul cu macaraua si restul clădirilor, atmosfera e diferită, restaurante elegante, persoane cu alt nivel social, etalare. Aceeași forfota.  Printr-o arcadă de gang văd o stradă fascinantă, locul de unde au pornit poveștile. Știu că frații Grimm sunt de lângă Frankfurt, dar cred că nu văzusem prea mult din Germania, când am gândit că sigur frații Grimm văzuseră acea imagine și de acolo au sărit toate poveștile. Ceea ce vedeam eu erau ferestre luminate, dispuse într-o armonie aparte, niște proporții precise, într-un unghi plăcut ochiului. Deși eram în plină vara, ferestrele, arcadă gangului boltind imaginea, liniștea aparte din acea stradă toate mă duceau cu gândul la crăciun, la un timp al însingurării față de stradă și a regăsirii în interiorul casei. Mă așteptăm să văd oamenii strânși la masă, cu bradul împodobit alături, copii ascultând povești.

Serile noastre nu pot fi prea lungi în astfel de locații. Nu că nu le-am dori noi, dar, nu prea știm unde vom putea face « camparea », mereu trebuie să căutăm câte un loc bun, dacă este în zona urbană nu putem să umflăm salteaua când este prea liniște, pentru că am trezi tot cartierul.

Însă, a două zi, la prima ora am revenit. Liniștea și lumina primei dimineți au și ele o poezie aparte. Tot canalul, vasele, casele văzute la lumina zilei, forfota este liniștită, toate restaurantele închise, liniște pe străzi, liniște în suflete, roată mare odihnindu-se, oameni puțini pe străzi, cu un cățel sau un ziar, o pâine sau o pungă cu croisante. Avem răgazul de a străbate singuri strada Mariaka, de a ne bucură de fiecare piatră ce mărginește cele câteva trepte care duc la intrarea în case. Îmi place mult atmosfera de dimineață, când oamenii deschid micile negoturi, dau cu mătura, aranjează marfă în față magazinului, schimbă vorbe cu alți vânzători, ori cu localnicii ce trec pe stradă, se salută, se simte căldura relațiilor dintre oameni, se simte acel ceva al locului, pe care îl dau oamenii. Îmi plac fețele încă adormite, îmi place aroma rutinei de dimineață, pe stradă cea mare pregătirile pentru nouă zi sunt mai avansate, turiștii matinali sorb déjà cafeaua la mese cu priveliște. Dimineața este perioada în care oamenii se observă unii pe ceilalți.

Dacă tot ați ajuns până în Gdansk este bine să știți că splendoarea orașului Gdansk este dată de cei o mie de ani de trecut turbulent, în care influientele poloneze și cele germane se intrepatrund, iar aportul suedez si mai ales cel olandez ( emigranti stabiliti in oras) este de necontestat, cladirile din Gdansk purtand stilul olandez.

Că este un oraș foarte vechi – știți deja, apare  menționat de prin anul 900. A fost fondat de Sfântul Adalbert, episcop de Praga, venit să creștineze Pomerania, a fost condus de prinți de Pomerania ( polonezi ) până când în 1308 devine parte a statului teutonic ( evident cu vărsare de sânge)  și este populat cu germani. Sub ei devine un centru comercial important, prin aderarea la  Liga Hanseatică ( o uniune comercială a orașelor maritime din Europa de nord), este cel mai important centru care aproviziona cu grâu și lemn toată regiunea nordică. Primește numele de Danzig. A fost cel mai mare port de la Marea Baltică, cifra de afaceri a Gdanskului a depășit cifra companiei britanice East India.

După ce cavalerii teutoni au fost învinși,  Danzigul redevine Gdansk și polonez. Datorită prosperității economice, se bucură și de independența politică. Renumit pentru toleranță sa religioasă atrage o mulțime de emigranți și comercianți.

Această epoca de aur durează până prin 1793, când orașul devine iarăși prusac, pentru vreo 100 de ani, cu excepția a 8 ani, în care este oraș liber. În această perioada de germanizare are loc un boom economic și industrial. După primul război mondial redevine oraș liber. În anii 30 influiența nazismului crește, în 1939 nava de lupta germană « Schleswig Holstein » a atacat Westerplatte, garnizoană poloneză din periferia Gdanskului, practic declarația celui de-al doilea război mondial.

În 1945 armata sovietică alungă naziștii, după 6 ani de ocupație germană. Prețul libertății este avarierea gravă a orașului. http://www.danzig-online.pl/1945e.html Populația germană pleacă și revine populația poloneză care în anii 50-60 reconstruiește orașul vechi.

997-1308: este parte a Poloniei
1308-1466: parte din teritoriul Ordinului Teutonic
1466-1772: parte din Polonia
1772-1805: parte din  Prussia
1807-1814: este oras liber
1815-1871: parte din  Prussia
1871-1918: German Reich
1918-1939: oras liber
1939-1945: German Reich
1945 Pana acum: parte din Polonia

În 1970 izbucnesc greve și proteste muncitorești, care sfârșesc înăbușite în sânge, cel puțin 80 de persoane au fost ucise. În 1976 și 1980 apare  Solidarnosc, prima organizație de opoziție legală din Republica Polulara Polonă, un prim pas pentru independența țării și căderea regimului comunist din Europa de Est.