Sfânta Ana - Szent-Anna tó – weekend vulcanic III

Despre Sfânta Ana – Lacul –  se știe de prin școală, de la geografie, ca fiind unicul lac vulcanic din România. Noi am decis să îl vizităm în 2009 prima dată. Ne-a primit cum a știut el mai bine și uite că … de atunci tot revenim.

Mă gândesc că toți aveți GPS, waze sau chestii de astea și nu trebuie să va zic unde este. Pentru leneși și aia care au chiulit total la Geografie vă spun că este în munții Ciomatu. V-am băgat în ceață. Fix asta vroiam. De la Brașov, treci de Sfântu Gheorghe, nu rata să îți iei pâine și alte bunătăți de la fabrica Dioszegi, mergi înainte spre Miercurea Ciuc, dar la Bixad faci dreapta. Din alte părți cum vii… folosește GPS-ul.

Lacul este un lac fără izvoare și totuși nu scade. Are grijă Doamne Doamne! Teoretic nu este foarte mare, dar destul de mare că să îți lase o impresie puternică. V-aș putea zice că are 19,5 ha dar v-ar lăsa total rece cum mă lasă și pe mine când mă uit pe Wikipedia. Se află în craterul unui  Vulcan și este fratele mai mic a craterului de cealaltă parte a campingului, în care s-a format Tinovul Mohos. Mic mic, dar a fost destul de activ, și a avut vreo 4 erupțîi, probabil de ciuda că se stransese apă în primul crater l-a împroșcât pe acesta  cu cenușă. Primul crater s-a umplut cu cenușă, lacul s-a acoperit parțial..și ăsta noul  a rămas mic, angelic și curățel. Să primească singurel apă cristalină și să devină prințesă balului. Na… toată lumea zice că merge la Sfânta Ana…nu am prea auzit oameni care să zică că merg la Tinovul Mohos. Nici măcar GPS-ul nu știe de el.

Pe vremuri, când se mai înota în lac, v-aș fi spus că are o adâncime de 7m și că dacă pleci înot de la ponton înainte faci cam 460m până la malul următor, iar dacă te simți în formă și pleci de pe laterale faci cam 620m. de fapt v-ar putea interesa și acum această informație că au bărci și poți calcula caloriile dacă tragi tu la vâsle. Formulă de calcul a caloriilor este încă secretă.

Pentru noi tura aceasta a fost magică, minunată în adevăratul sens. O explozie de bucurie, liniște, verde, împlinire, sănătate.

Am prins un chilipir rar. Am închiriat pentru o seară întrega parcare de 24 ore (“campingul”)cu 60 Ron. Tot fostul așa zis camping pentru noi. Și alături de asta liniștea întreagă, brazii, vântul care se mai înfoia pe sus, o întreagă orchestra de păsări, o căprioară, un corb și doi cai cu talangă. Inițial credeam că sunt vaci. La lumina zilei s-a dovedit că erau cai.

Am avut un sentiment superhaios pe inserat, când plecau ultimele mașini din zona și oamenii se uitau de dincolo de gardul electric la noi. parcă eram o pereche de animale la zoo. Mi-am amintit cum ne uităm noi la zoo praga la animale, în habitatul lor natural, pe mult teren și cu forme foarte discrete de îngrădire, cu iluzia libertățîi acelor animale. Parcă auzeam despre noi…femelă leneșă pe șezlong și mascul pregătind focul și cină. Oameni preistorici. Sau istorici. Am realizat că e BINE. Pur și simplu bine.

Seara, în exclusivitate, nuanțe de vânt, sunând diferit în brazi, în fagi, sau sus de tot în cer, liniște și greieri. Liniștea te dilată cumva. Din când în când, o troznitura a lemnului din foc te aduce în perimetru.  Voi ați observat liniștea? Liniștea în spațiile largi este ceva aparte. Cu o seară înainte am avut vecini în camping care nu au fost cei mai liniștiți din lume. Între două melodii însă era liniște. Atunci am realizat cât de mult ne limitează muzica, și cât de mult ne dilată liniștea.

Dis de dimineață nuanțele de liniște reflectate pe cer, albaștrii, roz, mov, portocalii, concert de păsărele în jur. Nici o adiere de vânt. După ce s-a pictat cerul, și scenă a fost pregătită, dintre doi brazi depărtați a apărut întâi o dungă orizontală luminoasă roșie, apoi s-a arcuit și în final s-a rotunjit. Apoi, sfios, și-a tras un val de nori, estompandu-se ușor. Cum să poți uita așa ceva?

Sau că ai coborât între primii la lac și că ai prins liniștea plutind pe el? Că ai prins iarbă neatinsă, da!..primul weekend după relaxare și că nu îți vine să crezi câtă frumusețe încape în fiece ierbușoară, în fiecare piatră, chiar și în copacii căzuți.

Tura asta nu am văzut urșii și dacă i-aș fi văzut m-aș fi necăjit că nu am cu ce să ii pozez. În schimb am văzut conuri roșii de brad, am văzut fragilitatea copacilor, imenși, sănătoși, dar doborâți de vânt, am luat lecții de camuflaj de la o lipitoare ( da, sunt de astea în lac).

În lac nu se mai face baie, în jurul lacului nu se mai fac grătare. Locul a redevenit al naturii. Nouă ni se pare că a câștigat ceva. A redevenit natură și nu obiect al turiștilor. Plimbarea în jurul lacului o recomand cu căldură tuturor. Este ca un traseu inițiatic. Și de unde privești, vezi altceva. Super fotogenică zona. Când termini tura de lac, parcă îți pare rău că se termină.

La lac am mâncat cel mai bun kürtőskalács din câte am mâncat până acum. Luat în condiții de maximă siguranță, la 2 metri unii de alții.. genial de bun. Nici nu i-am făcut poză că să nu îl împart cu nimeni. Și nu îngrașă! Pentru că l-am mâncat când urcam spre mașină. Deci s-a consumat instanataneu.

Condiții de “cazare”: o parcare înconjurată cu gard electric, în care vii tu cu cortul tău personal, sau cu rulotă sau cu caravană sau cu ce dorești să te conțină peste noapte. Preț 60 lei de mașină, indiferent câte corturi conține, ce culoare are sau dacă e sau nu spălată. Primești un bidon de apă potabilă. Perla Harghitei că tot suntem în Harghita. În zona nu există apă, izvoare ( natura a investit deja toată apă ei în Lac și în Tinov), bălți foarte rar…deci cei care nu campeaza aici să aibe apă la ei. Sau se aprovizionează de la magazinele locale. Mai primești acces la lemne de foc pentru că nu e haios dacă nu ai trecut prin facerea de foc în vatră.  Ai toalete cu apă curentă, curate, întreținute cu hârtie igienică, săpun și apă de spălat pe mâini. Și mai nou ( adică noi nu știam ) există și 2 dușuri cu apă caldă. Condiții superbune.

Pe apă și pe electricitate să nu vă bazați. Noi ne-am bazat pe bateria mașinii noastre. În entuziasmul meu fotografic cu drona și nebunia prelungirii șederii acolo, am încărcat tot ce aveam de încărcat de multe ori așa încât … când să pornim mașina să plecăm să ne plimbam și pe la băile de la Balvanyos, evident, bateria mașinii a scos un sunet jalnic și a înghețat. Am avut mare noroc cu oamenii de acolo care ne-au sărit în ajutor. Normal, altfel se pricopseau cu noi pe cap. Ne-au dat curent de la bateria mașinii lor. A noastră, cum o știți deja, fițe și figuri. Că ei îi place peisajul, că ea acolo vrea să rămână, că pentru ea e mirific acolo, că nu și nu și nu..  a recunoscut că prima dată nu era chiar fain când a rămas pe autostradă în austria, dar că dacă nu am vrut să rămânem la Plaja del Silentio în Spania, măcar să rămânem la liniștea de la Sfânta Ana. Nu a vrut să își încarce bateria neam… nimic… o oră… și nimic. S-a îndurat de noi, un bărbat, Gabor pe numele său. A venit și au demontat bateria să o încarce direct…asta nu și nu… cât pe ce să le schimbe bateriile între ele. A noastră a ascuns repede cheia tubulară și s-a dat lovită că nu iese de acolo că o ține un șurub. Gabor a venit cu ideea că vom trage încăpățânata de acolo. Mihai fericit scoate el ștanga cea nou nouță și nefolosită vreodată, făcută din 3 segmente. Asamblează, pune în inelul din față. Gabor alineaza cealaltă mașină perfect, dar cârligul de la ștangă nici vorba să se asorteze cu carligul din spatele mașinii lor. Concluzia ștanga merge doar inel pe inel. Probabil. Mihai se uită la mașina noastră care se lăfăia liniștită la soare și scoate șufa. Evident că la toate aceste manevre am participat și eu. Ca să scoți ceva tehnic din mașina noastră e nevoie să ridici dulapul pe care deobicei stă și bucătăria și dormitorul. E deranj mare. Montează șufa și ultimele împortiviri ale mașinii se demontează cât de cât. Fără baterie nu ai frâne și nici control asupra volanului. Minunăție. Cu contactul merge să miști volanul. Pleacă Golful nostru supărat, încăpățânat tras de alt Golf, vesel. Mihai descoperă rapid că nu are frâne și, în timp ce eu am închis ochii și vroiam să îmi bag degetele în urechi ( tras la șufă la vale și prima mașină oprindu-se…mda… a noastră nu se mai oprea și se tot ducea spre cea din față …ce credeți că aș fi vrut să văd sau să aud???), el trage frână de mâna și totul se termină cu bine. Urmează partea cea mai frumoasă. Cea în care alături de Gabor și Gyuri împing la mașină. Știți schemă… bagi în viteză a două, iei ambreiajul și pornește.  Împing, scap de ultimele calorii de la cartofii noi prăjiți în ceaun de cu seară înainte… și mașina pornește. Mulțumim frumos oamenilor care ne-au ajutat. Cel puțin 4 la număr, băiatul de la recepție, cel care a venit cu Golful lor, apoi Gabor și Gyuri. Incredibili oameni. Mi-au umplut inima de bucurie …( nu , nu că ne-au dat afară din camping, ne-au târât de mașină) … pentru că am simțit comuniunea aceea pur umană. Am simțit apropierea de suflete dincolo de limbile diferite. Mi-aș fi dorit să le pot spune mai mult decât Köszönöm Szépen.