Căutând un loc pentru înnoptat, l-am întrebat pe prietenul nostru ( mă rog, nu știu cât de prieten ne este, că îl plătim lunar, 2 euro) Park4Night unde să mergem. Și anul trecut îl întrebasem același lucru și ne-a indicat și atunci Râpa Roșie. O văzusem de pe autostradă, dar Gipi era confuz de tot și vedea drumuri unde nu erau, respectiv ieșiri de pe autostrada la 90 de grade. Acum am ieșit mai incolo și am căutat o soluție. De genul: se da un punct A și un punct B ..căutați să ajungeți de la A la B. Între ele fiind un râu și nici un pod. Până la urmă tot google Maps este de bază, când nu îți vin alte idei, trece peste autostradă, te plimbă prin Sebeș, îți arată unitatea militară, apoi te trece pe sub autostrada și te scoate pe un drum agricol. Slavă Domnului că plouase astfel încât nu s-a ridicat nici un fir de praf. Am ajuns la locul propus de P4N, ratat anul trecut. Tot felul de panouri ne asigurau că suntem pe drumul cel bun, și că va urma și o parcare. Notă 10 pentru asta. Vreo 4-5 mașini când am ajuns noi. Dintre care un van mare roșu. Cu copii. Bănuiesc că erau cehi. Sigur nu erau români. De unde știu? E simplu: copiii erau liberi, alergau pe acolo, nimeni nu stătea cu gură pe ei. Mai târziu au căpătat misiunea nobilă de a ridica cortul familiei. Copiii: unul de 2-3 ani, unul de vreo 8, altul de vreo 10-11 ani. Nu urlete, nu țipete, nu răsfăț. Peste o vreme au plecat unii și au venit alte 2 mașini de Cehia, cu 4 tineri. Participaseră la o întrecere de mașini în România. Gumbalkans 2019. Faină ideea. Liniștiți și oamenii, deși pe mașina lor scrisesera Mad Vikings. Au pus corturile. Peste încă o vreme a mai venit o caravană din primul lot de caravane fabricate vreodată. Cu un cuplu in vârstă berlinez.( azi am stat mai mult de povești cu ei. Îi atrăsese drona mea)
Despre Râpa Roșie nu am mare poveste de zis. Este o arie protejată, rezervație geologică din 1950, are mai mult de 120 m cât am urcat eu drona ( cică peste 300m) . Peisajul este unul plin de forme bizare, turnuri și piramide, ciudate. Noi am ajuns după ploaie și am prins și o mică ploaie acolo. Culoarea roșie a fost astfel accentuată și pusă în contrast cu verdele dimprejur. Văzută de aproape, realizezi fragilitatea formelor. Pământul este nisipos-sfărâmicios. Il vezi ca pe o piatră, dar luat în mână nu are rezistență și rămâi cu nisip roșu. Urcușul este foarte abrupt, confirmă Mihai, eu am rămas la bază. De sus se văd mici canioane și văi adânci, foarte spectaculoase.
Îmi dau seama că păsările au o cu totul altă viziune asupra munților și a lucrurilor.
