Heidelberg 7.11.1995

Dragii mei de peste mări și țări,
Scrisoarea aceasta este ediția a doua. În prima (pe care nu o trimit) era mult prea agitată și prea tehnică.
Sunt, deci, în romanticul Heidelberg, pe care sper să îl și vizitez. Sunt la un seminar de pregătire a viitorilor antrenori în munca de mediere. Pare a fi interesant. Suntem doar 10 persoane. Stăm într- o casă frumoasă, nu în centru. Destul de departe chiar. De pe fereastră se vede un peisaj ce mi amintește de Sinaia. Eu stau în cameră cu o psihoterapeuta, Helga ce seamănă puțin cu Margo. Deși nu reușesc să înțeleg chiar tot, îmi place. Mă necăjesc că nu pot exprima tot ceea ce simt și gândesc. Se fac multe jocuri de roluri și apoi se discută ce a simțit fiecare într-un anumit rol.
Ultimele zile (de joi 2 noiembrie) am stat la Dieter. L-am ajutat la treabă. Orice urmă de conflict s-a aplanat și, deși, a fost foarte obositor, mi-a făcut plăcere să îl ajut. Duminică am fost împreună în Mannheim, la o întâlnire Kairos- organizație pentru Libertate și Drepturile omului. Tematica a fost următoarea:” Azil în biserică”. Scurt și interesant. Expeditivă ședință. Doar trei ore. Mannheim este un oraș relativ nou cu o arhitectură modernă și este numit orașul pătrat, deoarece este ca în America, străzi perpendiculare unele pe altele și numerotate. Nu am făcut o plimbare prea lungă căci era foarte frig. Aici ninge de câteva zile, temperatura este sub zero grade ,totuși nu se depune zăpadă. Nu vă faceți probleme, nu mor de frig. Mi-am cumpărat o mulțime de lucruri din flohmarkt, adică talcioc. În Dusseldorf era foarte ieftin. Am luat și niște plase, respectiv unele erau pătate și petele nu au ieșit la spălat. Poate găsești tu, mama, ceva pentru petele de grăsime în special.
Inițial vroiam să vă trimit un pachet din Dusseldorf, dar apoi m-am razgândit. Autobuzul pleca la 6:30, eu trebuia să fiu pe la 6:00-6:15 acolo. Iar pentru asta trebuia să plec pe la 5:00 de la Alex. Legăturile sunt foarte proaste la acea oră. Trebuia să aștept prin diverse stații câte 20 de minute și mai era și foarte frig și întuneric. Și pentru voi ar fi fost incomod. Cineva trebuia să aștepte la 1:00 noaptea venirea autobuzului. Așa voi veni și eu o dată cu bagajele. Dieter a zis că mă va duce el cu mașina până la autobuz. Oricum mă voi descurca. Până atunci poate mai îmi vin și alte idei.
De exemplu, gândesc că nu aveți destule griji pe cap și destulă treabă, așa încât, ca dar de ziua mamei, am o nouă treabă pentru ea (se acceptă și ajutorul celorlalți cu condiția “maximă discreție”.) Acțiunea: ajutoare pentru România. De câteva zile mă frământ cu această problemă. Prima scrisoare a avea pecetea acestei probleme și eram prea surescitată ca să pot scrie ceea ce simt. Deci, o femeie din Germania, bolnavă de cancer l-a sunat pe Dieter cerându-i o adresă din ex Iugoslavia, pentru a aduce acolo ajutoare. Dieter i-a propus să discute cu mine. Femeia aceasta vrea să ajute ajute direct, fără alte organizații, familii sărace, oameni săraci din nu contează ce țară, până va muri. Împreună cu soțul ei au două microbuze și organizează colecte. Inițial mi-a fost foarte greu să mă decid. Problemele ce apar sunt multe și din păcate voi trebuie să le rezolvați. O idee era să vin împreună cu ea, dar nu se poate. Ei nu pot veni decât între Crăciun și Anul Nou, iar eu trebuie să plec până în 15 decembrie. Dorința lor este ca aceste ajutoare să ajungă la familii, respectiv oameni cu adevărat săraci, care au nevoie de ele, și aș vrea să cunoască direct asemenea familii.
Prima problemă care apare este spațiul de depozitare. Dieter spunea ceva de aproape două tone. Sunt mai multe variante. La mine sau la Alec în cameră, sau chiar la Bogdan. O altă variantă ar fi intru în garaj( de pildă la Mariana).
O a doua problemă este găsirea d i s c r e t ă a unor familii sărace cu adevărat. Variante: la noi în bloc făcută o listă, discret, cu familiile cu mulți copii mici, vârstele copiilor, bătrâni singuri etc. Tati se poate gândi de asemenea la pensionari singuri din blocul lui sau alte cunoștințe. Zizi de asemenea. Ne trebuie, deci informații despre familiile cu mulți copii și despre pensionari.
Doamna W e b e r (Așa o cheamă) m-a întrebat ce să aducă. I-am spus că lucruri groase (călduroase) pentru copii și bătrâni, încălțăminte, jucării și pături. Despre medicamente i-am spus că eu personal nu știu ce se caută, și că este mai greu de echivalat medicamentele germane cu cele românești. Ca alimente cred că oamenii se descurcă. Mai greu e cu hainele. Orice alte idei aveți scrieți repede. La începutul lunii decembrie îi voi face o vizită. Tot așa repede, trimiteți-mi o listă cu familii sărace și necesități (de exemplu: Coman patru copii =trei fete un băiat, vârstele, familia de la etajul 1 nu știu câți copii e t c) În felul acesta ne putem orienta mai bine. Eventual aflați și adresa unui cămin de bătrâni mai prăpădit și a unuia de copii mai neglijat de aceste societăți de binefacere. Știu că pe lângă Iași este o familie săracă, e mai greu cu transportul. Nu știu dacă doamna Weber merge de două ori în aceeași țară, dar cu siguranță nu merge de două ori în același loc. A fost până acum în Cehia, în Polonia, în Cecenia. S-ar putea să mai vină altădată în Iași. A ..da! încă o idee de aflare a săracilor ar fi prin Tele7ABC, dar cu multă discreție. Cel puțin până vin eu, nu vorbiți cu nimeni despre aceasta. În primul rând până nu este ceva sigur, nu are sens să se amăgească niște oameni. În al doilea rând s-ar putea ivi complicații. Doamna Weber a spus că la graniță se va descurca.
O a treia problemă (care o va frământa mult și degeaba pe mama) este unde îi vom caza când vor veni. Variante: în camera rămasă liberă după depozitarea ajutoarelor( eu și Alec putem dormi la Bogdan) sau la voi în cameră. Oamenii de felul acesta nu sunt formaliști, nu sunt pretențiosi, așa că nu ai de ce să te temi, dragă mamă.
Și încă o motivație a “darului” meu către tine. Te am auzit de multe ori spunând că ai vrea să ajuți oamenii săraci. Să vezi câtă bătaie de cap e și așa, când ți se oferă totul pe tavă.
Mi a fost foarte greu să dau un răspuns. Din multe motive. Unul ar fi că greul cade tot pe voi, să găsiți săracii, să vă faceți probleme cu acești oaspeți (știu că mama nu poate să nu își facă probleme), altul a fost că nu știu în ce măsură este amestecat spiritul meu egoist și hrăpăreț. Spre exemplu astfel în pot alege tot ce îmi place. În fine, multe mizerie interioare pot ieși astfel la suprafață.
Deci, încă o dată vă amintesc că trebuie să fiți foarte discreți, nu dați explicații de ce vă interesează săracii. Trimiteți cât puteți de repede un răspuns la Dieter, o listă cu familiile găsite (indiferent câte) și eventual ce ar mai fi necesar.
Mi e tare dor de voi și îmi pare rău că trebuie să vă implic direct în această acțiune. Mă bucur că peste o lună și un pic vom fi iar împreună. Aici sunt multe lucruri interesante, îmi plac foarte mult oamenii, mă simt bine, dar nu e “acasă”. Nu am cu cine mă certa că nu am stins lumina, nu am cui să îi aduc o pisică în casă, nu am un nesuferit de frate care nu îmi scrie niciun cuvânt, nu am un bunic căruia să îi povestesc (rar) ce mai fac. Nu am prietenii de acasă. Aici am o nouă bunică, pe Oma, am mulți prieteni noi, dar nu e același lucru. Prietenii aceștia nu au profunzimea celor de acasă.Deci îmi place aici, dar mie e dor de casă.
Din păcate, până acum nu am găsit pernă electrică cu termostat. Nu mă prea prea umblu prin orașe. La Dieter este un sat mic, la Alex nu am găsit în cele câteva magazine în care am intrat. În general, pe unde locuiesc sunt case izolate, nu în centru. Oricum mai caut. Calculatoarele sunt și aici destul de scumpe. Nu am înțeles adresa din Berlin, Alec ar face bine să o scrie. Oricum, Cezar mi a transmis că prețurile în București scad (la calculatoare). Margot se interesează și ea pentru un calculator.
Aș fi vrut ca această scrisoare să fie mai caldă, mai “de ziua mamei mele”, dar sunt frământată de aceste treburi organizatorice. Când mă voi mai liniști, sper să scriu mai “frumos”. Gânduri speciale pentru Tati. Salutări lui Mimi, Zizi și celorlalți. Pentru fiecare am câte un gând, dar nu pot scrie tuturor. Nici nu am adresele și e și scump.
Vă sărut pe toți,
eu
PS Câte scrisori ați primit până acum de la mine? La prima mi-ați răspuns, a mai fost una doar pentru voi, (fără Bogdan), din Freiburg, una pentru voi și Tati și alta pentru Bogdan(două plicuri separate) din Idar, încă una cu procura pentru tata de pe Valea Moselului și aceasta. Scrieți-mi pe care le ați primit să poți întreba aici ce se întâmplat cu ele. Poate nu am pus eu timbrul corespunzător greutății.