Dacă tot eram prin zona Cracoviei, am googalit și am văzut că în apropiere aveam un sat aparte. Zalipie. Gipiesul a văzut vreo 3 sate cu același nume, dar am luat și noi pe cel mai apropiat. Am vrut să renunțăm la această vizită când am descoperit că trebuie să trecem cu bacul un rău mic, dar am decis să investim ceva sloti și timp că să vedem ce era în acel sat. Văzusem câteva poze cu case pictate.
Căldură mare. Sat pustiu. Destul de simplu. Mergi și tot vezi case pictate. Garduri pictate, cotețul câinelui pictat, copacii, fântânile, pietrele de pe margine. Unele case chiar arată superb, altele …așa și așa.
mi-a plăcut mult ideea. cum poți aduce oamenii să te vadă în mijlocul câmpului, fără să ai un peisaj aparte….doar pentru că toate femeile s-au mobilizat și au pictat casele.Mi s-a părut o super-idee de animare a turismului. Am fost invitați de mai multe persoane să le vedem casă. Întâi am refuzat politicos, deși eram cât de cât curioși. Apoi am acceptat să mergem să vedem o casă. O doamnă în vârstă care încerca să rupă puțină engleză, ne-a spus că ea e cea care a pictat satul. Am fost cumva mândră că am întâlnit-o. Am intrat la un demisol unde toate erau pictate cu flori, inclusiv aragazul și mașînă de spălat. Tavanul, pereții. Personal, mi s-a părut mult prea mult. Ne-a tot îmbiat să cumpărăm ceva de acolo. Avea tot felul de tavi, obiecte decorate cu picture florale. Am ales un măr din traforaj, pe care se află o floare pictată – așa, mai la buget. De atunci, îl ținem în mașină spre aducere aminte. Până să schimbăm parbrizul, mărul stătea înfipt sus și îl vedeam de departe, apoi a coborât pe bord.
Acum, încercând să documentez articolul, aflu că satul tot este pictat de vreo o sută de ani încoace, că inițial femeile au încercat să acopere ceva funingine sau defecte ale pereților și apoi s-a lansat o modă în acest sens. Știam eu că, în comunitățile mai mici, ideile prind mai repede și mai bine. Vezi că vecină a făcut cevacare arată bine, si hop ! faci și tu la fel. Nu ai culori ? folosești culorile pe care le găsești alături , cam ce foloseau bunicele noastre că să coloreze ouăle de Paște : foi de ceapă, sfeclă roșie, iarbă etc. Nu ai pensule ? inventezi : coada vacii, părul tău … ce mai contează.. decoratiunea să iasă. Apoi se găsește un întreprinzător care să picteze mai departe tot satul. Și apoi altul care să facă publicitate și uite așa vine lumea și ia amintiri, gemuri și dulceață, și cam tot ce vrei tu să îi mai dai omului. Mai câștigă și omul cu bacul un ban, se mai bucură alt om de o floare pictată, se vorbește despre tradiție și uite așa .. toți sunt bucuroși.
