Stim toti ca 2020 nu a fost un an lapte si miere. Slava Domnului, a fost un an bun. Traim! Si …am mai avut si timp sa descoperim diverse despre noi insine, despre viata si despre … Romania.
Am primit o noua provocare: sa cunoastem mai bine tara noastra. Era si cazul! Stiam ca e frumoasa, am descoperit-o ca fiind mult mai frumoasa decat stiam si oamenii mult mai buni decat banuiam!
Ma uit la restul articolelor de coperta pentru un calatoria anului. Asa zisele EuroTripuri. Anul acesta a fost RomaniaTrip2020. Si, nu am numarat nici zilele de plimbare, si nici cheltuielile!!
Golful si imaginatia ne-au plimbat in zone noi si vechi. Despre weekendul vulcanic am scris deja: Vulcanii noroiosi, Sfanta Ana si Tinovul Mohos, si evident nu putea sa lipseasca Balvanyos din zona. Am regasit Padina si Pestera Ialomitei. Daca va spun ceva ..nu o sa ne credeti. Abia anul acesta am descoperit culoarul Rucar Bran. Si pentru ca atat de mult ne-a placut ne-am dat pe el de vreo 3 ori. Da…cu tot cu cheile Dambovicioarei, plimbari pe la Fundata si Fundatica, pe la Sirnea, Doamne , ce frumuseti!!!
Am ales sa revedem Harman cu a sa biserica fortificata, Prejmerul, Feldioara, Rotbav, Maierus…ce apus grozav dupa ploaie am prins pe acolo… Racoș ne-a uimit cu ale sale comori si povesti: Lacul de Smarald, Coloanele de Bazalt si Castelul Bethlen..au mai fost cu au mai fost, dar Vulcanul stins este ceva aparte. Si cand te gandesti ca sunt doar ramasitele exploatarilor din zona… Varghisul cu ale sale Chei ne-a prins vreo 3 zile… cred ca ne-a placut mult lipsa de semnal la telefon, o intoarcere totala in alta dimensiune.
Mai departe am considerat ca ar fi frumos sa luam la pas Tinutul Secuiesc. Incet, cu regasirea unor urme din copilarie ..gen Valcele…Recunosc, nu am regasit mai nimic din amintirile mele de copil, nici macar o casa care sa ma lege de copilarie. Am descoperit un Sfantu Gheorghe frumos, in care as vrea sa ma intorc, Odorheiul Secuiesc este alt loc in care cu siguranta vom reveni. Am descoperit Baile Sugas, o mica statiune ascunsa si mai ales o zona de picnicuri, atat de civilizata incat am crezut ca sunt in alta tara. Exista ceva ce m-a uluit si mi-a placut mult: o expozitie in aer liber, Mini Transilvania cu o colectie de miniaturi dupa cele mai reprezentative monumente din Transilvania. O incantare si cel mai bun mod de a afla despre tot ce exista. Despre multe nu aveam nici o idee. Superb este putin spus. Tot acolo este si un muzeu al portilor Secuiesti, pe care ne-am incapatanat sa le vedem desi se anunta o oarecare furtuna. Rezultatul a fost ca daca ne-ar fi aruncat cineva imbracati intr-o piscina am fi fost probabil mai uscati decat dupa aceasta ploaie. S-a lasat cu ras mult, cu tremurat un pic si cu amintiri de neuitat.
Alinarea ne-am gasit-o langa Inima lui Iisus, de unde se vede atat de departe, unde am si dormit si am uscat si hainele in cele 3 ore de soare ce au urmat a doua zi. Corund-ul ne-a primit cu oameni calzi si am aflat o multime de povesti, am fost sus la Fantana Brazilor si apoi am dat un ocol pe Via Transilvanica. Atid, Atia, Inlaceni .. sate de poveste, unele mai frumoase si mai autentice decat celalalte, toate cu biserici semete si fortificate. Un peisaj din alta lume. Nu am fi vrut sa se mai termine plimbarea. Despre Muzeul aragonitului urmeaza sa scriu musai, ca si despre Dealul melcilor si Canionul de sare. Mici minuni despre care nu stiam ca exista. Am avut si un ghid foarte bun. Prin telefon. Pe Marius, caruia ii multumim din suflet! O baie in lacul Ursu a fost pretext de voie buna, sport si observare a lumii. Sa nu uitam nici de cascada Varsag si nici de lacul Zetea unde era destul de plin. Locuri frumoase am descoperit, dar cand eram mai in forma a trebuit sa ne intoarcem acasa. Pentru o mica perioada.
Am ales sa schimbam directia si am luat-o spre Curtea de Arges. Pentru mine o noutate au fost izvoarele de la Baile Olanesti. Nu crezusem cand am auzit ca sunt acum cartele pe care iei apa…ei bine…asa e! Acum..nu va intristati maxim. Mereu reusesti sa iei un pic de apa. Am ramas cu intrebari existentiale legate de asta…te agiti atat sa iei o apa pe care iti vine sa o scuipi in secunda 2…ma rog, de gustbus… si pentru ca am luat-o asa pe bai ..nu puteam sa nu ajugem si la Baile Govora. Ce sanatoriu! Ce parc! Ce vibratie! Ce lasare in paragina, ce sentiment de neputinta! Am fugit rapid spre Costesti unde cautam niste trovanti. Am gasit si trovantii, cuminti, rotunzi, tacuti, cersetori de mangaiere..si am gasit si un panou cu explicatii de mai e de vazut in Costesti. Si uite cum am patruns pe un alt fagas. Prima oprire a fost la Manastirea Bistrita, unde am fost impresionati de liniste, de pestera Sfantului Grigorie Decapolitul, de Cheile Bistritei, de Pestera Ursilor, de caldura calugaritelor, de toaca. Plimbarea pana la Manastirea Arnota ne-a dus in fata unui paraclis cum nu am mai vazut si a unui peisaj pe masura. De aici, excursia noastra s-a tesut moment cu moment, trecand pe la Manastirea Hurezi si Horezu, Polovragi cu a sa Manastire si Pestera, am descoperit Cheile Oltetului, iarasi loc fara semnal, Pestera Muierii cu al sau ghid eunuc si suficient de nesuferit ca sa nu ne mai dorim sa ajungem pe acolo. Manastirea Lainici ne-a atras ca un magnet, dar nu inainte de a ne lamuri cum este cu Culele dela Maldaresti– minunate bijuterii. Ca am mers si pe urmele lui Brancusi cred ca nu am apucat sa va spunem: La Hobita si la Targu Jiu nu puteam sa nu zicem Buna ziua. Abia de acum incep minunile: la vreme de noapte ajungem in spatele unui sat numit Sanatesti, un om ne trezeste de dimineata si ne spune sa mergem pe Cheile Sohodolului, unde am gasit cea mai curata si frumoasa apa. Cu greu am plecat spre Tismana, unde manastirea este in restaurare. Planul era sa ajungem in Cheile Nerei, si am ajuns, dupa ce am vazut si Morile de la Rudaria, am revazut Herculanele si Cerna, cascada Bigar, am mai vazut o multime de alte manastiri pe drum si ne-am uluit de frumusete. Nici o idee de cat de frumoasa e toata zona si ce bucurie copilareasca aveam sa simtim cand am ajuns la Dunare. Cata putere si frumusete!
In toamna decretata vara, pentru noi prelungirea lui august, am mers la Marea cea Neagra, care acum era azurie si pentru ca nu stiam cum arata Dobrogea am ajuns la Histria, la capul Dolosman, ne-am incantat cu Biserica din Sarichioi si cu rasaritul acolo, am inteles cum e cu Murighiolul si Tulcea, am facut planuri de revenire si am alergat inapoi la Tomis. Ca mai apoi sa reluam drumul manastirilor.
Nu as putea zice decat ca as fi vrut si mai mult timp sa ne plimbam prin natura, prin tara. Poate va veni!
Pe un picior de plai, pe o gura de rai…