Despre vara 2019 nu știu exact cu ce aș începe povestirile.
Rezumat prozaic: 62 zile, 10350 km, 7 țări, 6382801,8 momente mi-nu-na-te, 418 biserici, 33 partide de pescuit, 235 plaje vizitate la ocean și mare, 4 zile de snorkeling, 854 de băi în lacuri, chei, mare, ocean, râuri; mda… am stat mai prost la capitolul drumeție pe munte, doar vreo 3-4, dar bune, multe zone absolut noi, multe revederi, oameni noi cu care am petrecut seri plăcute și zile la fel, prieteni noi: vreo 6 dintre care ținem legătură strâns cu unul din ei, Roman – elvețian, probabil o să îi dedic un capitol întreg, pentru că merită, prieteni vechi regăsiți: 2- nemții mei dragi, Sigi și Winfried.; 39 de sesiuni de zbor cu drona…da, știu, e foarte puțin, dar am avut de învins frică, legislațiile străine, intemperiile și altele gen complexe…
Ce ne-a adus nou vacanța aceasta? Am învățat să pescuim calamari, am văzut sate superbe în Spania Ribadesella, Colunga, Llastres, Suances, Santillana del Mar, Lluanco/Luanco, Avilés, Cudillero, am fost surprinsi inca o data de frumusetile din Franta, ne-am convins că spaniolii sunt altfel, cu lacune privind noțiunea de spațiu personal și vorbit cu voce domoală, dar cu tati foarte dedicati copiilor, am descoperit colțuri noi de rai, am reușit să ne minimizăm și mai mult necesitățile de lucruri în vacanță, am realizat încă o dată ce simplu și ce puțin este necesar pentru a fi fericiți.
Povestea e cam așa… iar am lungit plecarea de acasă din n-șpe mii de temeri de ale mele și tergiversări (se pare că imbatrinisem) Deschid încă o paranteză. Articolul îl scriu abia acum în aprilie 2020. Da, anul în care îți pare rău că ai ratat în trecut diverse, anul în care îți dai seama ce valoareaza cu adevărat, ce norocos ai fost și ești, anul în care totul e diferit. Anul cu #stayHome … butstilldream.
Regretul că nu am plecat imediat ce am luat vacanță nu se manifestă abia acum. La fiecare final de vacanță, în momentul în care începe drumul înapoi, se instalează gândul că puteam să mai trăim diverse în excursia noastra, dacă am fi plecat cu 2-3 săptămâni înainte. În general, ne trebuie cam 2 zile să pregătim mașina de călătorie, apoi ne mai trebuie 3-4 zile că să întrăm în ritmul de vacanță.
Tradițional plecarea include Moreni-ul că să plasăm pisica în vacanță la Bunici, apoi pe valea Cerbului, în Bușteni, mergem să ne fotolii lucurile și patul, retușurile finale. Brasovul nu poate fi neglijat cu a lui pizza de la Nonna și înghețată de la GelatoMania, următoarea seară ne cam prinde la Mănăstirea Sâmbătă de sus, de unde luăm liniștea și binecuvântarea pentru drum.
Am început prin a ne opri și vedea diverse lucruri frumoase pe lângă care mereu treceam și ne ridicau semne de întrebare: Râpa Roșie, o minune pe care o vedeam de pe autostrada și nu știam ce este, apoi Timișoara pe care o vedeam în fugă, cu oprirea noastră pe stradă Mistralului, apoo am descoperit Aradul și ne-a plăcut foarte mult, de pe lista mea de dorințe a rămas nebifata Oradea.
De ani de zile treceam zbârnăind pe lângă Budapesta. Anul acesta ne-am dat liber la sejur acolo. Sejur de o zi. Dar minunat. A trecut pe lista de orașe pe care vrem să le vedem mai pe îndelete. Viena o însoțește pe această lista. În Viena am intrat pe după amiază, inocenți și naivi, bucurosti și extaziati, până a venit la mine un polițist să ne explice că nu putem parcă nicăieri în Viena, că trebuie nu știu ce taxa de parcare și am plecat mâncând pământul. Dar nu departe, pe un deal de unde se vedea întregul oraș sub o superbă luna plină. Ghiciți ce limba vorbea cel mai gălăgios grup de acolo??? Da… română… asta e. am lăsat Viena și panorama ei în spate și am dormit lângă un centru sportiv în Stockerau., locație deja cunoscută de noi.
De pe drum, vedeam mereu o cetate pe vârful unui deal. Am hotărât să stopăm ignoranța noastră și să mergem să vedem ce este acolo. Era o mănăstire Furth bei Gottweig. Ne-am strecurat înăuntru și am dat de o curte mare interioară în care trona biserica. Impresionantă. Dar ce m-a impresionat pe mine cel mai mult, într-o clădire lângă biserica, la parter, cu geamurile larg deschise, o față frumoasă repetă la pian. De fapt părea un adevărat concert. Am stat și am ascultat muzică pianului, combinată cu ciriputul păsărilor. Nu mă mai puteam desprinde de acolo, deși începuse ploaia. Următoarea zi ne readuce la statutul de călător..și facem o excursie într-o pădure germană, la lacul Frillensee. O să va povestesc cândva, este o experiență aparte.
Am continuat pe Deutsche Alpenstrasse și am trecut pe lângă un loc cunoscut: Coborârea secretă la cheile și mai secrete pe care le descoperisem cu un an înainte, deja eram pe inserat, decidem să dormim în zona și descoperim un minunat camping în pădure, cu preț pe măsură bugetului nostru. Continuăm după 2 zile spre Silvrettastrasse, un drum care nu poate fi ratat. Plimbare în jurul lacului, am plecat pe soare și căldură și am revenit uzi până la piele, am pierdut contactul cu drona și am trăit panică vieții mele legată de drona, în rest toate bune, dar mai ales frumoase.
Da, recunosc, am încercat să refac trasee cunoscute, gândindu-mă că nu sunt deloc mulțumită cu ce fotografii făcusem în anii precedenți. Uneori, când te încăpățânezi în ale tale, Dumnezeu nu e chiar de acord. Nouă ne-a tot dat ploi. Am parcurs Elveția prin toate trecătorile pe care deja le iubim și cunoaștem Glarus- Spiringen-Klausenpass-Sustenpass- Obergoms – Oberaar – Obergoms – Furkapass – Realp -Airolo. În Sustenpass am cunoscut pe Sibille și Bern, adorabili, oameni îndrăgostiți de munți și de viață, iar în San Gottardopass l-am cunoscut pe Roman, un elvețian care ne-a uluit.
Abia din această etapă aș putea să zic că începe partea nouă a excursiei: o trecătoare nouă Bedretto, unde vedem iarăși ingeniozitatea elvețiană, dintr-un nimic să facă un loc de joacă pentru copii și o destinație în sine, admirăm o capră neagră plimbăreață, peisaje absolut minunate în trecătoarea Nufenenpass, apoi dormim iarăși în Martigny, Switzerland, o noapte ploiasa perfectă pentru somn. Trecem prin Forclaz și ajungem în Chamonix-Mont-Blanc, Franța, perfectă sincronizare cu târgul de duminică și o altă furtună. Fapt care ne-a trimis spre noi destinații, zone de care ne vorbise Sigi cu un an înainte: Valence- Saint-Jean-d’Arvey- Charmes-sur-Rhône- Saint-Montan. Apoi traseul ne-a surprins total. Gorges d’Ardeche, la fiecare pas strigam că nu am văzut chei mai frumoase ca acestea, ca apoi să decidem la următoarea oprire că acolo e cel mai frumos, în final am făcut o baie bună la Pont d’Arc și seara am petrecut-o la târgul de la Vallon-Pont-d’Arc. Am continuat descoperirea altor chei de care nu auzisem, dar care iarăși ne-au plăcut nespus, Gorges du Tarn. Pe acolo mi-am pierdut cercelul. În sfârșit am ajuns să vedem și noi Millau cu al său Millau Viaduct, fermecătorul oraș Albi, după care am regăsit, pe repede înainte și o vreme nu chiar prietenoasă, munții Pirinei. Nu am rezistat să nu revedem scurt Țara Bascilor cu ale ei minuni, o fugă până spre Biarritz, care ne-a închis oportunitatea de a dormi sauvage în zonă. Apoi am parcurs în fugă drumul până la Bilbao, drum deja cunoscut din 2017. Ne propusesem inițial să facem tot conturul Spaniei și Portugaliei. Socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din călătorie. Mai niciodată. Pentru că am descoperit peisaje atât de frumoase, încât cu greu reușeam să ne mutăm cu 15-30 km mai departe. Am descoperit niște munți despre care nu eram conștientă că există. Los Picos de Europa. Și un sanctuar – Covadonga. Munții au fost atât de timizi încât nu am reușit să vedem decât niște contururi. Am învățat de la un Brazilian să pilotez drona, am văzut prima casă a lui Gaudi, Il Capriccio in Comillas, multe multe sate și orășele fascinante, oceanul ne-a fermecat definitiv. Am reușit să facem cam 2 treimi din țărmul Nordic al Spaniei. Undeva lângă Cudillero, un sat pescăresc pe o versant destul de abrupt, există o frumoasă plajă ascunsă, Playa del Silencio. Fix acolo, Golful a decis că el nu vrea să se întoarcă acasă și a făcut grevă. A îndrăznit să facă o pană în pustietate. Aveam sa constatam ca roata de rezerva nu era ceva a masinii noastre, ca oamenii nu poarta dupa ei pompe pentru roti. Ne-a umplut de adrenalină pentru o lungă perioada de timp.
Probabil de la adrenalină am decis să coboram spre Barcelona, pe drum ne-am răzgândit și am ajuns pe la Empuria brava și de acolo la Cadaqués. Am observat în toți anii că nu mai suport căldura, și că poți fii în superlocatii, dar cu un soare arzător deasupra brusc se topește orice interes. Cam asta am trăit la Empuria Brava. Cadaques ne-a primit cu brațele deschise că de obicei, cu snorkeling și pești mulți și curioși, cu dealul de coborât și de urcat pentru a ne plimba în oraș, cu hotelul a cărui parcare este prietena noastră, cu lumea selectă, cu romantismul maxim. Atât de ocupați am fost cu avaparatul poziției optime pentru hamace și fotolii, că nu am apucat să ne mai plimbam pe străduțele orășelului. Am reușit să ajungem la Cap de Creus, era în traseul plecării mai departe, dar atât de rău mi-a fost că ne-am întors încă o noapte în Cadaques. A urmat oprirea la Collioure, altă locație romantică și selecta, de dată această în Franța. Pe drum am luat decizia să faceem un ocol de 700km pentru a revedea pe Sigi și Winfried. A fost un impuls puternic și gândul că nu se știe ce ne rezervă viitorul și dacă vom reuși să ne mai întâlnim în vacanțele noastre. Nici nu știu cum să vă descriu bucuria și emoția reîntâlnirii, ne-au așteptat în drum până spre miezul nopții și nu ne mai săturăm să vorbim. O zi împreună nu a fost deloc destul. Dacă era după mine, nu aș mai fi plecat spre casă deloc. De acolo au urmat 3-4 zile de drum întins. Să le dea Dumnezeu sănătate celor care au făcut autostrăzile că tare utile sunt.
Privind ulterior pozele de vacanță, am observat, mult după ce am revenit, că nu am avut cea mai grozavă vreme, dar pe loc nu ne-a deranjat. Până și munții aceia pe care am urcat cu autocarul și pe care i-am văzut, pe ceas, vreo 30 de secunde, ne-au plăcut cum erau ei…misterioși și cețoși. Sunt pe lista de dată viitoare.
Fiecare zi de călătorie este o zi de bucurie, de regasire de Sine, de incredere in Dumnezeu si de energie! Acum, simpla reamintire a vacantei trecute imi umple bateriile!
Cât pe ce să uit să ne lăudam!!!! 2019 este anul în care am pornit, timid, vlogul https://youtu.be/qg1EnKo5rr8
Totodata este anul în care am primit încă două perspective: cea aeriană și cea subacvatică.
Total cheltuieli 2 persoane, 62 zile : 1731 euro
Motorina : 571 litri – 668 euro
Mancare : 535 euro
Parcari / intrari/ transport : 64 euro ( 3300 forinti – transport Budapesta, 2x5euro intrarea Il Caprichio)
Altele ( rasfaturi – chestii de care ne puteam si lipsi) : 464 euro
Jul 7, 2019 Bucharest, Romania-
Jul 8, 2019 Moreni-
Jul 8, 2019 Bușteni-
Jul 9, 2019 Brasov – Sambata de sus – Brâncoveanu Monastery-
Jul 10, 2019 Sibiu-
Jul 10, 2019 Red Ravine- akka Rapa Rosie
Jul 11, 2019 Timișoara-
Jul 13, 2019 Arad, Romania-
Jul 13, 2019 Budapest, Hungary-
Jul 15, 2019 Vienna, Austria-
Jul 16, 2019 Furth bei Göttweig, Austria-
Jul 17, 2019 Frillensee, Germany-
Jul 17, 2019 Wasserwacht Wachstation Sylvenstein-
Jul 19, 2019 Jachenau-
Jul 19, 2019 Mittenwald, Germany-
Jul 20, 2019 Gemeinde Biberwier, Austria-
Jul 20, 2019 Gemeinde Galtür-
Jul 20, 2019 Marktgemeinde Schruns, Austria-
Jul 21, 2019 Mollis, Switzerland-
Jul 22, 2019 Glarus-
Jul 22, 2019 Spiringen-
Jul 22, 2019 Klausenpass-
Jul 22, 2019 Sustenpass-
Jul 22, 2019 Obergoms-
Jul 23, 2019 Oberaar-
Jul 24, 2019 Obergoms-
Jul 24, 2019 Furkapass-
Jul 24, 2019 Realp-
Jul 25, 2019 Airolo-
Jul 25, 2019 Bedretto-
Jul 26, 2019 Martigny, Switzerland-
Jul 27, 2019 Chamonix-Mont-Blanc, France-
Jul 30, 2019 Valence-
Jul 30, 2019 Saint-Jean-d’Arvey-
Jul 31, 2019 Charmes-sur-Rhône-
Jul 31, 2019 Saint-Montan-
Jul 31, 2019 Route des Gorges-
Jul 31, 2019 Vallon-Pont-d’Arc-
Aug 1, 2019 Gorges du Tarn Causses-
Aug 2, 2019 Millau-
Aug 2, 2019 Millau Viaduct-
Aug 3, 2019 Albi-
Aug 4, 2019 Col d’Aspin-
Aug 4, 2019 Lac de Payolle-
Aug 4, 2019 Campan-
Aug 4, 2019 Col du Tourmalet-
Aug 4, 2019 Argelès-Gazost-
Aug 5, 2019 Col du Soulor-
Aug 5, 2019 Col d’Aubisque-
Aug 5, 2019 Arette-
Aug 5, 2019 Oloron-Sainte-Marie-
Aug 5, 2019 Larrau, France-
Aug 6, 2019 Ochagavía/Otsagabia, Spain-
Aug 7, 2019 Saint-Étienne-de-Baïgorry, France-
Aug 7, 2019 Espelette-
Aug 7, 2019 Anglet, France-
Aug 8, 2019 Murueta, Spain-
Aug 9, 2019 Mundaka-
Aug 9, 2019 Bermeo-
Aug 10, 2019 Plentzia-
Aug 10, 2019 Sopela-
Aug 10, 2019 Castro-Urdiales-
Aug 11, 2019 Sonabia-
Aug 11, 2019 Liendo-
Aug 11, 2019 Laredo-
Aug 12, 2019 Santoña-
Aug 13, 2019 Santander-
Aug 13, 2019 Liencres-
Aug 14, 2019 Calle Los Caballos-
Aug 14, 2019 Suances-
Aug 15, 2019 Santillana del Mar-
Aug 15, 2019 Ruilobuca-
Aug 17, 2019 San Vicente de la Barquera-
Aug 17, 2019 La Covadonga-
Aug 18, 2019 Ribadesella-
Aug 19, 2019 Colunga-
Aug 19, 2019 Llastres-
Aug 20, 2019 Villaviciosa-
Aug 21, 2019 Gijón-
Aug 22, 2019 Lluanco/Luanco-
Aug 24, 2019 Avilés-
Aug 24, 2019 Cudillero-
Aug 25, 2019 Santander-
Aug 26, 2019 Santoña-
Aug 24, 2019 Muros de Nalon-
Aug 25, 2019 Llastres-
Aug 26, 2019 Muskiz-
Aug 27, 2019 Legutio-
Aug 28, 2019 Empuriabrava-
Aug 28, 2019 Cadaqués-
Aug 30, 2019 Cap de Creus-
Aug 31, 2019 Colera, Spain-
Aug 31, 2019 Collioure, France-
Sep 1, 2019 Argelès-sur-Mer-
Sep 1, 2019 Gruissan-
Sep 1, 2019 Béziers-
Sep 2, 2019 Frontignan-
Sep 2, 2019 Millau-
Sep 2, 2019 Le Tarn-
Sep 3, 2019 Richardménil-
Sep 5, 2019 Badonviller, France-
Sep 5, 2019 Wolfstein, Germany-
Sep 6, 2019 Passau, Germany-
Sep 7, 2019 Gemeinde Sooß, Austria-
Sep 7, 2019 Sambata de Sus, Romania-
Sep 8, 2019 Brasov-
Sep 8, 2019 Moreni-
Sep 9, 2019 Bucharest, Romania-