Prima țară pe care am văzut-o la ieșirea mea din România. Am ajuns acolo cu trenul. Drum lung dar frumos. Îmi amintesc dealuri frumoase, verzi, ogoare lucrate, case cochete. Am revenit de multe ori la Praga, și de fiecare dată am rămas cu aceeași impresie bună.

Praga a fost primul oraș de care m-am îndrăgostit cu toată fiintă mea. L-am văzut la vremea teilor înfloriți. Podurile, casele, bisericile, schimbarea gărzilor, străzile mici și pietruite, ferestrele atât de diferite de ale noastre, frânturile de interioare pe care le puteam zări, dar mai ales libertatea pe care o simțeam acolo. Veneam dintr-o țară ermetică, în care îți era teamă să razi mai tare pe stradă, în care clădirile erau cenușii și oamenii speriați. Vedeam o parte de oraș în care oamenii cântau pe stradă, era veselie. Îmi amintesc concertele de pe stradă, când m-am așezat prima dată pe trotuar și aproape am amețit de atâta libertate. Știu și ce melodie cânta atunci cel care făcea showul : “Hit the road Jack”. Nu aveam de unde să știu melodia, dar mi-a dat o stare de expansiune.

Praga am revăzut-o apoi anual sau poate chiar și de 2 ori pe an, timp de vreo 4 ani. Mereu aceeași emoție și bucurie.

Înafara Pragăi am locuit într-o zona cu lac, dealuri și păduri, într-o casă minunată.

În 2010 am revenit la Praga, cu aceeași emoție, ușor mai blazată, dar cu aceeași iubire. Gradele mele de libertate parcă au fost mai puține, dar am descoperit atunci locuri noi, bucurii noi.

Nu am văzut foarte multe din Cehia, este o destinație care mă așteaptă însă. Karlovy Vary mi-a trezit invidie prin comparație cu ruina în care se zbat Băile Herculane. Cel mai tare lucru pe care l-am făcut acolo, înafara de băut din canutele specificea fost o baie într-o piscine de unde se vedea toată stațiunea.