Un oraș în care revin mereu cu plăcere, intim și familiar. Cred că nu are sens să vă descriu ce și cum e cu Brașovul. Când spui Brașov, spui Biserica Neagră, spui PiațaSfatului, Strada Sforii, spui telecabina spre Tâmpa. Poți să mai zici mici magazine cu bun gust și cochete. Poți să mai spui și Pe după ziduri, turnurile alb și negru, priveliște superbă, poți să mai spui și fațade diverse, toate stilurile arhitectonice, dar în acealasi timp spui și armonie.

Am regăsit un Brașov plin de străini, rar am auzit limba română, nu era aglomerația din weekend, dar nici pustiu. Vremea minunată pentru plimbare pe străzile cochete. Timpul totuși scurt.

Recomand cea mai bună pizzeria pe care o știm: Pizzeria della Nonna. Să nu ratați și tiramisu-ul lor. Pentru înghețată merită făcută o plimbare mai lungă, prin stânga Colegiului Andrei Șaguna ( cel mai bun și dorit liceu din Brașov), pe stradă Prundului, la GelatoMania. Să nu ocoliți nici Croitoria de cafea… pe drumul dintre pizzerie și centrul vechi.

În  Brașov, vă pot recomandă și un hotel la care ne-am simțit extraordinar de bine. Camerele mari, mochetă nouă, ruginiu-portocalie, ah, dar ce bucurie ne-a făcut mochetă aceea! Am stat pe jos că niște copii. Senzație de copilărie reloaded. Liniște în hotel, totul aranjat cu un bun-gust admirabil, senzație de lucru făcut cu respect față de oaspeți. Aceeași mâna a pictat niște tablouri fanatastice, care amintesc de Dali ( am aflat că este vorba de o pictoriță din Eforie Nord), în sala de mese și la bar alte mâini au mesterit mobile din lemn masiv.  Mâncarea foarte bună, oamenii atenți. Parcare mare. O grădina minunată: flori multe, foișoare, un mic lac.. O oază de liniște. Hotel Oasis. Destul de aproape de centru.

Ce îmi place mie la Brașov, în mod special, sunt oamenii. De fapt atitudinea oamenilor. Sunt deschiși, zâmbitori, gata să te ajute, să te asculte, să povestească cu ține. De mult am părerea că dincolo de Carpați e o altă țară cu altfel de oameni. Cum treci munții, oamenii știu să zâmbească. Nu cred că viața lor este mai ușoară, dar cred că au o altă deschidere.

Îmi place accentul germanic al centrului, îmi place să zăresc interioarele caselor vechi, îmi place să mă plimb și să regăsesc similitudini cu micile burguri din Germania. Nu îmi dau însă seama dacă aș vrea să trăiesc în Brașov definitiv. Din ceea ce am văzut, în general, ajung să nu prețuiesc locul în care locuiesc, mă bucur intens de locurile vizitate, revin mereu cu drag, apare sentimentul de apartenență, dar în același timp ..știu că iau doar spumă, doar glazura de pe tort.